Am fost să lucrez remote în Bretagne.
Într-o seară am fost la un restaurant bistronomique, unde am mîncat așa, pentru 37 de neuro (e scump?):
entrée: Crudo de lieu, jus de concombre, zestes de citron vert, riz soufflé
plat: Maquereau grillé, Fregola sarda, cébette, eau de tomate, huile fumée
dessert: Lanières de courgette cuites au sirop, fines langues de chat au sésame
Le notez aici ca să nu uit.
Vinul a fost ceva, un alb gen Val de Loire, Touraine, dar nu l-am notat.
Pînă la urmă ce, n-am mîncat decît niște pește ordinar, suc de castravete, niște feliuțe de dovlecel și alte ingrediente absolut banale. Dar da, a fost o experiență. N-aș fi crezut.
Cînd am intrat în restaurant, la masa de alături erau două familii de români, cu copii. Vorbeau foarte, dar foarte tare toți, iar copiii erau infecți și nu le spunea nimeni nimic. Din păcate n-am rezistat decît cîteva minute. Am cerut o masă mai departe și cred că bine am făcut. Sînt și rasist anti român.
5 comentarii:
Hehe, ai bågat limbi de pisici la desert?? :) Sau a fost chatte in loc de chat? :))
Da, dar cu susan 😀
Oricum, bistronomic e un cuvint foarte meserias. Nu l-am mai auzit pina acum.
Bistronmic= potol de bodegå cu limbi de pisici la desert si tziganusi pentru atmosferå :))
Da, și mie îmi place cuvîntul. Se pare că nu e chiar nou.
Totuși, n-aș zice că intră la categoria potol. Aș zice că e mai mult genul acela în care îți dă o chestie care de-abia se vede pe fundul farfuriei exagerat de mari, numai ca aici se vede mai mare pentru că e farfuria de dimensiuni normale. Și totuși a fost foarte bun. Mai mîncasem acum vreo doi ani tot acolo și îmi amintesc de un antreu cu huitres înecate într-un sos cu frișcă, o nebunie.
Trimiteți un comentariu