Basme populare

A fost odată Făt Frumos care pedala de zor, gîfîind, pe bicicleta năzdrăvană. La un moment dat veni din urmă o ceată de zmei pe biciclete din fibră de carbon și se postă la cîțiva centimetri în spatele lui. Răsuflarea fetidă din ceafă a zmeilor îl făcu pe Făt Frumos să gîndească așa:
- Fir-ați voi să fiți, măi zmeilor, cît e drumul asta de lung și de lat, pe mine v-ați găsit să mă împingeți? Da' nu v-ați gîndit voi oleacă la ce se poate întîmpla dacă îmi iese ghionoaia în față și trebuie să frînez?
Gîndind așa, Făt Frumos luă optimist bidonul pe jumătate plin de o solutie cu apă, EPO și zahăr în proporții numai de el știute și îl aruncă în spate. În urma lui se făcu o mocirlă din care crescu de îndată o vegetație din aia ca în Avatar. Jumătate din zmei rămaseră împotmoliți cu roțile în mocirlă și fură devorați în scurt timp de animalele fantastice care trăiau acolo. Cealaltă jumătate își continuă liniștită drumul în urma lui Făt Frumos, care gîndi așa:
- Alelei feciori de lele! Văd că nu v-ați liniștit, măi! Dacă apare din dreapta Muma Pădurii și trebuie să execut o manevră de ocolire?
Gîndind așa, Făt Frumos scotoci în buzunarele de la spate ale tricoului său respirant unde găsi o pompă de bicicletă pe care o aruncă în spate. În urmă începu din senin să sufle un uragan cu precipitații acide care dezintegră o parte din zmeii rămași iar pe restul îi înfipse în țepușele gardului hipodromului din apropiere. Numai unul dintre ei, mai răsărit, tartorul zmeilor, cu bicicletă Pinarello care făcea zvrrr-zvrrr la fiecare tur de pedală, scăpă din încleștarea cu stihiile naturii și își urmă neperturbat drumul, suflînd miasme în ceafa lui Făt Frumos.
Acesta din urmă gîndi așa:
- Hait, pîn-aici mi-a fost. Acum să mă văd pe unde scot cămașa.
Gîndind așa, Făt Frumos se scobi în urechea stîngă, unde nu găsi nimic, apoi în urechea dreaptă, unde iar nu era nimic și, mirat, își aminti că făcuse de dimineață un duș pentru ca să nu se facă de rușine în cazul în care ajunge din nou la urgențe, așa că era curat în urechi. Nu îi mai rămăsese decît o singură soluție. Duse mîna dreaptă la nas, se aplecă abil într-o parte și suflă cu putere, apoi își scutură viguros mîna. Vîntul năpraznic spulberă mucii astfel expulzați drept pe ochelarii galbeni ai zmeului zmeilor care fu lipsit astfel de vedere.
Acesta, înainte de a cădea, nu mai avu decît un singur lucru de spus:
- Fait chier!
Ș-am încălecat pe-o șa Italia și v-am spus povestea așa.