Zen

Am scos din pungă lopățelele, găletușele și o greblă mică ce-o aveam. Apoi m-am pus frumos pe lucru, am clădit mai întîi un dig suficient de înalt pentru valuri de 5cm, după care am construit cu găletușa niște clădiri aliniate în spatele digului. Cu grebla am încropit în jurul lor o frumoasă grădină zen.  M-am așezat atunci pe o rînă, contemplîndu-mi satisfăcut creația, compunînd haiku-uri și meditînd la viața veșnică și nemurirea sufletului. După o vreme, luna și poate soarele s-au aliniat favorabil, așa că marea începu să urce văzînd cu ochii. Și a tot urcat pînă ce un val mai îndrăzneț a năruit digul meu cel trainic. Alte valuri ce au urmat au mîncat treptat grădina mea zen și ce mai construisem eu pe acolo.
Un băiat de vreo 5 ani care era în apropiere spuse:
- Regarde, papa, Fukushima!

Cu ciocul mic
marea ciugulește
lent.