Trenul s-a urnit, prin geamul zgîriat intra lumina roşiatică a soarelui la asfinţit. Graffiti-urile de afară defilau cu viteză de acum, pletele îmi fîlfîiau în bătaia vîntului căci eram deja instalat pe o platformă în aer liber. Din chitară ieşeau constelaţii de scîntei multicolore ale căror spirale îşi pierdeau marginile undeva deasupra cupolei de la Sacré Coeur. Un rottweiler lătra cu furie dintre linii.
La un moment dat am simţit cum cozoroacele celor trei şepci albe aflate deasupra a trei treninguri asortate cărora le vedeam inscripţiile de pe spate, s-au orientat indicînd sensul de mers al trenului. Atunci am înţeles că muzica din căşti era cam tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu