24 ianuarie 2007

Un vis

Se făcea că mă uitam la televizor la o emisiune-concurs şi mă întrebam cum naiba concurentul are nevoie de părerea publicului ca să răspundă la o întrebare aşa de simplă. În stînga mea zăcea neînceput pe canapea primul volum din Război şi pace (dă bine) iar din dreapta se auzea liniştitor zumzetul discului calculatorului. Din cînd în cînd, un sunet cristalin anunţa sosirea încă unui spam cu viagra şi cu penişi. Periodic, mă mai duceam să mai dau cîte un F5 pe faiarfox să văd ce comentariu mirobolant am mai primit de la Cria pe flicăr. Din cînd în cînd o nouă producţie nihilistă de-a lektorului apărea pe cititorul de rss. Pe scurt, mă simţeam în siguranţă.

Deodată, o forţă irezistibilă imi atrase privirea spre modemul ADSL la care era conectat calculatorul.

Mai întîi se stinse clipocind beculeţul wifi. Ei şi ce dacă, mi-am zis, şi aşa n-aveam nevoie de microunde, sau ce naiba or fi, prin casă. Iaca floşc, n-o să mă mai pot conecta cu leptopul pe care nu îl am. Destul că mă agresează vecinii cu uifiurile lor şi că mi s-a terminat stocul de advil din cauza antenei de mobil de pe blocul vecin care furnizează cu semnal cele trei celulare 5G ale mele cu care mă dau rotund la epăl expo cînd mă întîlnesc cu vreun cunoscut care are numai două. Apoi se stinse pîlpîind beculeţul care indică prezenţa semnalului TV. Imaginea de la televizor viră uşor înspre albastru, apoi înspre verde, apoi iar înspre albastru şi nu mai apucai să aflu din gura candidatului la emisiunea-concurs dacă Sarko este candidatul UMP la alegerile prezidenţiale sau primul ministr de interne pentru că televizorul se stinse sec cu un punct alb în mijlocul ecranului. Ei şi ce, atîta pagubă, n-o să mă mai uit la meciurile de fotbal pe Canal -, îmi şoptii indiferent în barbă. Cînd beculeţul pentru telefonul fix se apucă să lumineze mai tare ca mai apoi să se stingă cu un mic pocnet sec, în locul lui rămînînd pe plasticul modemului o pată afumată, începui să mă îngrijorez uşor la gîndul că nu voi mai putea utiliza telefonul ca să sun numere suprataxate. Dar îngrijorarea îmi trecu atunci cînd îmi dădui seama că două dintre celulare erau agăţate la brîu şi cu al treilea se juca fii-miu, privind pe ecranul lui ultima reclamă la cocacola descărcată contra sumei de 5 euro de pe situl operatorului de telefonie mobila. În tot acest timp continuau să vină spamuri şi Cria continua să posteze comentarii. Dar iată că beculeţul cu internetul se stinse şi el cît ai zice peşte. Valurile de biţi care mişunau prin cabluri purtaţi de electronii veseli în nivelul fizic au îngheţat iremediabil. Numai becul de power on îmi rînjea aprins cu insolenţă. Se aşternu o linişte postatomică. Putui astfel să mă joc toată seara cu fii-miu care, fericit de atenţia ce i se acorda dintr-odata, se ridică în picioare şi merse pentru prima dată. Apoi îl dusei la culcare. Eu îmi continuai seara citind cam 500 de pagini şi adormii tocmai cînd Andrei Bolkonsky se prăvălea pe spate de pe cal pe cîmpul de luptă de la Austerlitz.

Şi visai. Se făcea că mă uitam la televizor la o emisiune-concurs şi mă întrebam cum naiba concurentul are nevoie de părerea publicului ... Austerlitz.

Şi visai. Se făcea că mă ... Austerlitz.

...

Şi visai. Se făcea că mă trezeam plin de sudoare în plină noapte şi mă duceam la frigider să beau un gît de suc rece de portocale şi apoi fuga în camera calculatorului, unde din căştile albe ale aipodului meu aflat pe jos se auzea albumul Mirage al formatiei Camel iar beculeţele modemului se transformaseră în orgă barocă de lumini. Becul de power on devenise stroboscop. Sunai imediat de pe unul dintre celulare serviciul suport al furnizorului de internet şi tehnicianul de la capătul firului mă întrebă dacă numărul meu de mobil este 06 80 nia-nia-nia, îi zisei că da, numărul meu este 06 80 nia-nia-nia, îmi spuse să fac cinci genuflexiuni şi mă întrebă din nou dacă numărul meu de mobil este 06 80 nia-nia-nia, eu îi repetai gîfîind numărul, după care îmi dădu de făcut 10 flotări şi mă întrebă din nou dacă numărul meu de mobil este 06 80 nia-nia-nia şi eu iar i-l repetai. De cîte ori îi spuneam numărul meu de mobil, simţeam imperios nevoia să-i semnez cîte un cec de 3 euro şi chiar o făceam.
- Mais calmez-vous, calmez-vous, Monsieur!, îmi zise într-un tîrziu tehnicianul la telefon.
După ce semnasem vreo 10 cecuri, căpătasem febră musculară iar urechea internă dreaptă se încălzise de la telefon, beculeţele modemului se aprinseră toate deodată şi aşa rămaseră. Viagrele începură să vină cu zecile, Cria se vedea de la o poştă că nu mai ştia numărul de igreci tastaţi iar lektorul îşi ştersese de vreo trei ori blogul. Se făcuse deja dimineaţa şi trebuia să plec la birou.


La gîndul că peste puţină vreme trebuia să dau din nou ochii cu viespea de şefă m-am trezit plin de sudoare în plină noapte. Mă duceam la frigider ... birou.

La gîndul că peste puţină vreme trebuia ... birou.

...

Azi dimineaţă m-am dus şi am verificat că toate becurile modemului erau aprinse. Cînd să ies pe uşă, m-am întors şi m-am uitat încă o dată. Becul wi-fi tocmai se stinsese.

10 comentarii:

Anonim spunea...

pai daca nu iti pui cablu' optic!...
eu de cand mi-am pus (cablu' optic) nu mai am cosmaruri (drept e ca nici nu am prea dormit...). modemul ala era o piaza rea(!)

hai, nu mai comentez nimic in seara asta (flickr), sa dormi linistit (si toata familia) si sa ai grija sa inchizi usa frigiderului (cu un singur "i", dar daca vrei il multiplic, numai da un semn :).

Anonim spunea...

Toti stim ca 500 de pagini fac mai mult ca un concurs televiazt iar o ora cu pustiul face mai mult ca 1000 de reclame viagrice. Insa se poate abtine cineva?

Anonim spunea...

Marius: da, eu! (de la TV si reclame)

Bey, Iliutza, io ma luai cu evenimentele astea ale visului si am uitat ca unul, din relitatea imediata, este foarte important si esential, ca vine o singura data in viata omului (acel moment...). Asa, felicitari! pentru primii pasi :) Astia sunt cei mai importanti si in sens propriu si in sens figurat. Mai sa fie! deci de ieri sta omuletzul pe picioarele lui, bravo, baiatul cu sweetshirt! :) ...Tac-su', sper ca ai facut si tu o poza macar.

Zdrîngu spunea...

Cria mama, era doar un vis ...

Anonim spunea...

Ptiuuu! am citit in zig-zag, recunosc...
Oricum, sa bem pe chestia asta! :)) Cred ca mai am ceva uischi in balcon, de la Craciun, vroiam sa-l las la invechit, dar m-am razgandit. Ma gandeam la primii pasi... si m-a apucat melancolia.

octiliniu spunea...

"cria a mai postat un comentariu, lektorul si-a mai sters odata blogul", si ai uitat "octiliniu a mai postat un screenshot cu Mac OS X, troniu a mai postat o poza cu TiPi, Cip a mai fumat nervos o tigara intrebandu-se daca face bine ce face, X-ulescu a mai adaugat o imagine la colectia de imagini "maro deschis" de pe flickr, Y-culescu a mai postat o propunere pentru a nshpea ROFlickrMeeting, Gabriel Radic a mai postat un "linku delicios al zilei", zeeny a mai bagat o poza in Flickr Explore, samd... samd... samd..." nu pot sa le scriu pe toate, cred ca incep sa inteleg de ce nu le-ai scris nici tu. :-)

vio spunea...

jos basca, domnule! jos de tot!:)
20 de puncte, oke?;;)

Zdrîngu spunea...

20 din 20? :)

vio spunea...

da, daca nu din 10...:)
n-ai fo matale plecat, da' m-am intors eu:>!

Anonim spunea...

:)

Trimiteți un comentariu