10 ianuarie 2007

La televizor

Ieri, cam pe cînd blogotetraedrii regulaţi se excitau pînă la orgasm la auzul veştii că a ieşit o nouă ipoadă, un aparat care, zice-se, îţi dă impresia că ai cu tine totul pînă în punctul în care uiţi de tine, la televizor dădeau pentru a nu ştiu cîta oara filmul Le dîner des cons.

Deşi tot pentru a nu ştiu cîta oară am rîs cu lacrimi revăzîndu-l pe controlorul fiscal Cheval (Calul), nu m-am împiedicat să nu remarc unele aspecte întîlnite adesea în filmele franţuzeşti:
- personajele locuiesc în arondismentul 16
- apartamentele au mereu mai mult de 100mp
- pe fereastră se vede cu precădere Turnul Eiffel, dar în filmele cu buget mic merge şi Sacré Coeur. În filmul de aseară, primul nivel al turnului ocupa toată fereastra imensă a salonului în care se desfăşura acţiunea. În filmul de alaltaieri, cu Agnès Jaoui, personajul principal avea un apartament cu o terasă uriaşă cu vedere înspre turn.
- circulaţia automobilelor se desfăşoară fără nici un fel de dificultate de trafic
- loc de parcare se găseşte din prima chiar în faţa uşii imobilului din arondismentul 16
- cînd e de mers cu trenul, acesta este un TGV. Cîteva cadre vor arăta sugestiv cît de repede merge.
- ar mai fi de zis că dacă e de mers cu avionul, maşina care îi duce pe protagonişti la ORY sau CDG opreşte fix în faţa terminalului, ingnorînd că e cu desăvîrşire interzis, dar în filmul de aseară nu a luat nimeni avionul.

Un comentariu:

raluca spunea...

Si sunt mult mai putini negrii, aproape nici unul, fata de cei din Parisul real. Poate ca in filmele frantuzesti nu e musai sa apara macar un negru.

Trimiteți un comentariu