19 octombrie 2007

Călare pe trotinetă, fugim unde nu visai

De companie
Radioul povesteşte discret în zumzet de motor la ralenti despre separarea prin consimţămînt mutual petrecută în ziua precedentă, zi de grevă. Azi e mai bine, cîteva trenuri s-au urnit pe linii de dimineaţă, dar oamenii n-au vrut să îşi asume riscul transportului în comun. La vreo cincizeci de metri mai în faţă semaforul se face roşu pentru a treia oară de cînd am intrat pe strada asta. O sirenă se aude în depărtare, nişte girofaruri îmi aruncă prin retrovizor şuvoaie de fotoni în ochi, apoi maşinile de poliţie trec în viteză, spulberînd ca pe praf maşinile cetăţenilor paşnici participanţi la trafic. O gaşcă de lăcuste cu ventuze lipite în frunte se înghesuie pîrîind din ţevile de eşapament în golul lăsat în urma lor de oamenii ordinii republicane. După ele îşi încearcă norocul nişte maşini dar, cum breşa e deja închisă, saltul cuantic nu se mai poate produce şi rezultă o aglomerare de vehicule aranjate haotic pe şosea. Semaforul s-a mai făcut roşu de vreo două ori şi acum au mai ramas vreo cinci metri pînă la el. Sper să reuşesc să trec tura următoare. Securea lucioasă e aşezată cuminte pe scaunul din dreapta, uitată acolo de marţi, cînd a avut loc marea bătălie şi cînd nu a servit deloc, Rolf, Magnus şi Bengt preferînd jocul de poker pe dezbrăcate bătăliilor sîngeroase, pe motiv că şi-au uitat coifurile încornorate în camera de hotel. Noi ştim însă că ele le-au fost sustrase de către animatoarele brunete tocmite special în încercarea de a îl mai îmbuna pe Odin pe care îl simţisem mîniat din cauza unei migrene prelungite. Păcat că a fost astfel, mi-ar fi plăcut să spintec pe vreo doi dintre ei iar pe cel rămas să îl cruţ ca să se întoarcă acasă, povestindu-şi saga. Schimb la radio pe postul de jazz ca să mă simt cult. Cîntă o melodie faină faină, simt că mor de plăcere cînd o ascult, e cultă tare, dă bine de tot, degetele bat involuntar ritmul pe volan, în timp ce un stol de trotinete gureşe mă depăşeşte pe stînga, pe dreapta, pe jos şi pe sus. Pe ele călăresc perechi de îndrăgostiţi cu părul fîlfîind de la curent, ele blonde, ei bruneţi. La radio melodia se termină şi crainicul anunţă că, în timp ce ascultam o prelucrare după Britnei Spiărs, Toxic, barilul de petrol a ajuns la 90 de dolari. Casc puţin, apoi mă întorc pe partea cealaltă.

05 octombrie 2007

Sfîrşit de săptămînă

E greu sa scrii ceva cînd nu ai muză, întrucît în cîteva zeci de minute te vei da pe mîna dentistului hai-tec cu ecrane cu plasmă pe toţi pereţii. Tot ce e de spus în situaţia de faţă, după două zile de du-te vino prin culoarele firmei, e că:
- mutările de birouri seamănă nemaipomenit de mult cu momentul intrării în camera de cămin de la facultate, cînd toţi încearcă să pună mîna pe cel mai bun loc, după care încep a fura de la alţii saltele, etajere, oglinzi, uşi şi alte lucruri, uneori situaţiile sfîrşindu-se cu capete în gură
- patronii, pedegeii şi directorii generali, unii dintre ei cîntărind zeci de miloane de ioro, sînt capabili să bea foarte multă şampanie la petrecerile firmei şi apoi încep a vorbi prostii, a-şi desface cravatele de la gît, a-şi trage pantalonii de la costumul versace, a-şi băga cămaşa cu mîna în aceiaşi pantaloni versace, a face ochi dulci la secretare, care chicotesc ca atinse de duhul sfînt. Apoi, numiţii patroni, pedegei şi degei fug repede acasă, pentru că începe despereithausuaivs la teveu.

02 octombrie 2007

Principiul precauţiei

Cînd scrii prea multe pe blog, înseamnă că n-ai mult de lucru între două runde de negocieri cu topoarele pe masă cu mafia vikingă, ai cărei reprezentanţi mi-au declarat cu ochii tulburi şi cu obidă, după vreo trei pahare de apă minerală gazoasă, că modelul suedez nu mai e ce a fost odinioară.

Dar nu despre asta e vorba în propoziţie. Azi dimineaţă, după ce uşile metroului s-au închis, un arăbel cu o geacă strînsă pe talie şi umflată suspect în jurul pieptului, a ridicat capul şi a zis tare:
Mda, hm, he he
- Doamnelor şi domnilor, sînt condamnat la moarte.
Conversaţiile cu Jeanette încetară, căştile albe ieşiră din urechile respective ce le găzduiseră erotic pînă atunci, perechile de ochi fugiră de pe amelinotomburi, begbederi, reviste pipăl şi, cu voia dvs, de pe Orbecăitor, căutînd peste ochelari în direcţia condamnatului şi rămînînd aşa pînă în staţia următoare. La fel cu vreo trei sferturi din oamenii din vagon am constatat că ajunsesem la destinaţie şi am coborît în mare grabă. În urmă am mai apucat să aud un mais non, c'était une blague, dar eram deja aproape de uşa biroului.