Momentul în care am trecut de kilometrul 15,26 mi-a provocat o strîngere de inimă și o crispare pe ghidon, urmate de o deviere imperceptibilă de la linia dreaptă pe care o urmam. Totuși, la ora aceea, plutonul fruntaș încă nu se trezise iar pe circuit se aflau doar 3-4 insomniaci care se luptau cu vîntul potrivnic, dintre care unul se făcea că muncește la 20cm în urma mea de a trebuit să îi fac semn din claviculă să mă mai slăbească. Așa că toți kilometrii pînă la al 35-lea, cînd am decis să mă opresc, au decurs doar cu fîșîitul permanent al aerului în urechi și vederea repetată a fetelor (sau băieților, nu era prea clar) cu picioarele dezvelite mult prea mult și care mă aplaudau la fiecare trecere prin dreptul lor, la intersecție la Longchamp.
Greu, nu ajunsesem nici măcar pînă la Suceava!
Mai înainte, la birou, o distinsă doamnă și colegă cerea păreri dacă nouă, băieților, ne-ar plăcea să primim cadou un bilet la un spectacol din acelea cu femei nude cu picioare lungi și cu pene înfipte în posterior de pe la Crazy Horse sau Moulin Rouge, că ea asta se gîndește să-i ofere distinsului ei soț de Moș Crăciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu