Am dus bicicleta la reparat. Moșul care trebăluia la atelier, după ce și-a țuguiat buzele la vederea defecțiunilor și după ce s-a interesat de contextul accidentului, mi-a făcut o remarcă foarte plăcută urechilor și dătătoare de speranță: dacă n-ați fi avut cască, ați fi fost la cimitir. Sper ca într-o săptămînă bicicleta să fie ca nouă ca să pot să iau un preț bun pe ea.
Pînă atunci stau într-o rînă, rîna dreaptă, pe malul mării și cuget.
A fost o vreme cînd marea însemna pentru mine un loc de departe, de foarte departe, unde îmi suna trenul accelerat în cap 24 de ore cel puțin. Trenul accelerat în chestiune oferea măcar privilegiul că trecea pe lîngă plaja de nudiști de la Eforie, prilej de chicoteli și de discuții prelungite în scara blocului după întoarcere. Marea mai însemna și obligația de a merge la plajă, aglomerația inimaginabilă de cearșafuri, obligația de a face baie în apa în care mai plutea cîte un cocean de porumb sau chiar cîte un caca, salteaua gonflabilă "Barum", țîțele nemțoaicelor (asta-i chiar nesîmțîtă!), jocul Titirobil, uleiul bronzol, Pepsi la 7 lei din care îmi amintesc doar coada, minicarul, Sandu pozarul, mașinuțele de la Luna Park, tricoul cu scrisuri care s-au dus la prima spălare, salba de hoteluri care acoperea orizontul, terasele cu muzica lor stridentă din repertoriul național și internațional, bere cu apă și grătare mici și scumpe, coada de la agenția de voiaj CFR cu 10 zile înainte de întoarcere. Alte vremuri, alt farmec.
Iar acum stau cu gluga de la hanorac pe cap pe o plajă aproape goală. În spate e o dună de nisip. În stînga se ridică niște stînci de granit, în dreapta e o insulă. În zare se vede un far. E soare. Bate o briză nu foarte caldă, cam ca de sfîrșit de octombrie. Niște copii se scaldă mai departe sub obiectivele aparatelor foto ale părinților, și ei îmbrăcați cu cojoace. Marea e furioasă și se retrage încet, cîțiva colți negri ies din apă, departe de mal. În vreo două ore se va putea ajunge pe jos la ei. Prin față trece un nene plimbînd deasupra nisipului un detector de metale. Ieri am cumpărat un hîrleț sănătos de la magazinul de hîrlețe iar acum sînt strigat din cînd în cînd: papa! și mor de plăcere.
5 comentarii:
ai fost/esti in Normandie? :)
Nu era mașină, ci bicicletă :)
M-am întors, dar nu din Normandie, ci din Bretagne. Îmi cer scuze, dar m-am dat la fund în ultima vreme. Am unele chestii pe cap, mai serioase, ca să îmi permit să vorbesc discuții patafizice (pe care recunosc că eu le-am provocat :) ).
lasa, ca nu-i nimic, l-am dat noi gata repede, si singuri.
Acuma spune-mi si mie serios, daca ai timp, cam cati mega minim crezi ca ar fi necesari cuiva pe luna/pe ifon daca vrea sa se conecteze din cand in cand la net.
Si altceva, tu te poti conecta cu ifonul la Google map?
ma bate-un gand... :)
Sincer nu știu să îți răspund cîți mega îți trebuie că nu mi-am pus niciodată problema asta... În plus eu mă dau mult pe wifi.
Da, ai și gugăl meps.
aha, e ok, merci, ma duc sa vad ce oferte sunt. :)
Trimiteți un comentariu