Fiecare cu ce-l doare la bască

Acum mai mulţi ani, să fi fost prin mai-iunie, era un soare cald de dimineaţă, de tip nice light. Parisul forfotea vesel, că aşa mi se părea mie. Aveam nişte blugi "drepţi" cumpăraţi de la tarabele de la Iulius din Iaşi, un tricou contrafăcut marca Adidas, tot de la tarabe, şi nişte adidaşi marca BIT, de la un butic de lîngă Nest-ul de pe Independenţei (buni adidaşi!). Asta îmi cumpărasem înainte de a pleca definitiv.

Un controlor fusese bătut măr de nişte golani în ajun şi după ce a fost dus la spital a murit. Încetul cu încetul, mijloacele de transport au încetat să mai circule.

Astfel echipat, avînd şi un uocman chinezesc cu autorevers la brăcinar, cumpărat tot din Iaşi dintr-o consignaţie, am luat-o la filing, voiniceşte, pe străzi. Şi-am mers, şi-am mers, zi de vară pînă-n seară că de n-ar fi, nu s-ar povesti şi m-am minunat de toate cele, căci eram tînăr, neliniştit şi nu aflasem încă prea bine de jacşirac, sarcozi, fabius, stroscan, arlet, cît despre bezansno, el nu era încă născut la vremea aceea. Pentru mine, orizontul se limita doar la strada Servandoni pe care n-am văzut-o niciodata, dar ştiam sigur că există. Şi-am luat-o aşadar la picior prin faţa închisorii la Santé, apoi pe sub copacii de pe Arago şi la dreapta pe St. Jacques, căscîndu-mă la case şi la preţurile din restaurante - am călcat chiar şi într-un caca - pînă hăt la les Ecoles în faţă la Sorbona şi în jos pe St. Michel, unde sandvişurile greceşti încă nu îşi împliniseră destinul de pe ziua aceea, nefiind ora prînzului. Pe străduţele înguste, grecii marocani măturau de zor în faţa restaurantelor iar în canale se scurgeau lături cu spume albe. Mirosea parfumat a detergent. Apoi, cu un ochi aruncat înspre Notre Dame, francezii ăştia, construiau catedrale şi noi încă nici nu începuserăm să ne batem cu turcii, pe bd. du Palais fix pe Ile de la Cité. Acolo n-am putut vedea coada de la intrarea la serviciul pentru străini pentru că era pe o altă latură a clădirii pe care nu o cunoşteam încă şi oricum, randevu aveam în vreo trei săptămîni, aşa că am trecut frumuşel de partea cealaltă a Senei pe lîngă magazinele cu flori şi animale unde mirosea frumos, respectiv urît şi apoi la dreapta la St. Germain l'Auxerrois pe care, ciudat, aş fi situat-o fără să ezit pe strada Servandoni, ca şi Luvrul aflat în faţă. Un pic de Rivoli, prin faţă la Palais Royal, avenue de l'Opéra, în capătul căreia se vedeau doar nişte schele, Chaussée d'Antin, Trinité şi hopa la birou, unde şeful mi-a zis politicos că am întîrziat şi că să am grijă să ajung mai devreme a doua zi. Dar eu nu m-am supărat pentru că afară era soare şi oraşul era vesel.

Pe vremea aceea era mult mai fain pe timp de grevă.