Am o sciatică la buca dreaptă. Am înțeles că sciatica de la buca dreaptă e considerată boală profesională la tiriști, provocată de datul la talpă.

Am aflat ieri despre existența lui Sadhguru, de la niște ortodocși practicanți care îl venerează.

Am fost la Iași și am umblat pe jos prin arșiță din Agronomie pînă la Mall la Palas unde am intrat ca să profit puțin de răcoare. Parcul era neschimbat, parcă mai apăruseră niște busturi în plus, dar nu sînt sigur. În Pușkin un cămin era renovat, ce lux!, iar restul erau cum le știm. Ehehe, ce amintiri! La balenă era chiar și apă. Cinema Tineretului e dărîmat complet iar pe Republica e o prelată mare. În Unirii, lîngă Traian se căscau niște săpături pe care a trebuit să le ocolesc. Pe Ștefan cel Mare sînt aceleași blocuri cariate din care cade tencuiala, printre obiectivele turistice principale. Pe esplanada teatrului era o statuie de care nu îmi mai aminteam, cu un cetățean care ne îndemna să ne bucurăm. Am băut o cafea și o apă minerală lîngă sediul pesedeului. O țigăncușă cerșetoare mi-a cerut bani și mi-a pus capul pe umăr ca să umble la coarda sensibilă. M-am căutat imediat la portofel. La palat era ceva concert biblic în aer liber. De la Mall am ieșit înspre hala centrală și am văzut cum un bloc cariat avea etajul 1 acoperit cu afișe galbene cu haur și Simion. Cașcarabetele de la Cucu mai există încă. Îmi luasem niște blugi drepți de acolo acum vreo 30 de ani după ce strînsesem bani multe luni bune. Am așteptat tramvaiul în Cucu și pînă la urmă am luat un ubăr. 

Căldură mare.

Fiorul poetic m-a părăsit de multă vreme. În scoupul determinării momentului exact al acestui eveniment, am mai recitit pe ici pe colo din scrierile mele de succes. Unele m-au surprins plăcut, altele m-au enervat peste măsură. Cine e oare debilul care le-a scris?

Dar am ajuns în România de 48 de ore. Am nimerit în avion între niște interlopi presărați între rîndurile 28 și 31. Erau toți niște băieți de băieți în uniforma standard: tricou larg dar cumva prea strîmt ca să acopere burta mare, bermude cam strîmte care semănau izbitor de mult cu chiloții de baie americani și slapi cu ciorapi albi. Acuma că este internet în avion  la liber cu starlinc, s-au uitat la filmulețe de pe tiktok cu sonorul dat tare, strigînd unii la alții de la distanță cuvinte încurajatoare cu p-lă și p-dă, nici eu nu reușesc să vorbesc așa de urît. Numai ce a aterizat avionul și eu primeam mesajul că din păcate una dintre valize nu plecase de la CDG, ăștia erau deja în picioare cu sacoșa de rafie, gata să rupă ușa aparatului. Nu am înțeles unde vroiau să coboare așa, din mers. Am răsuflat ușurat cînd i-am pierdut din vedere. Dar, cu cine credeți că m-am reîntîlnit la biroul de bagaje pierdute, vorbind cu p-lă și p-dă cu angajatul care le consemna plîngerea?

Ca idee, aștept de 48 de ore să-mi livreze valiza în nordul țării. Cred că vine cînd plec. E duminca. M-au sculat clopotele uneia din cele două biserici din apropiere la ora 7. La ora 8 au bătut chiar și toaca. Ceva mai târziu au dat drumul la instalația de sunet și au început să lălăie cu jelanie mare. Pe la 9 s-a deschis magazinul. Deși e ortodoxie mare, toate magazinele sînt deschise duminica. Am fost așadar să îmi cumpăr niște tricouri și niște chiloți. Ca un idiot, m-am gîndit că tricourile erau puse pe raft sortate pe mărimi. Dar nu, erau amestecate, cică așa vin ele, gata amestecate din fabrică. Din păcate, n-aveau decît de la XL în sus, cu croială specială pentru burtă. 

Am făcut apoi o tură pi jos, pi șentru, pe la 10 dimineața. Din toate bisericile pe lîngă care am trecut în kilometrul pînă la magazinul mare se auzea slujba dată tare. Terasele erau pline cu băieți care mîncau mici și beau bere sub umbrelele cu cocacola, purtînd tricouri XL și XXL ca acelea văzute mai devreme.

De două zile aud numai de parastase, dureri, boli și spitale.

Stei tiund pentru alte anti românisme.