Am votat cu micron prima dată cu o oarecare speranță îndoielnică. Îndoiala s-a transformat rapid în dezamăgire. Numai gura a fost de el, toate vorbele alea frumoase cu care sînt și acum de acord n-au fost decît vînt, mai precis un vînt din sens opus. De fapt e un pitic cu un ego și o ambiție supra dimensionate. Mai apoi, covidul m-a făcut să-l urăsc sincer, pe el și pe toata camarila din jurul lui, pe consiliul lui științific, pe ministra mărăcineană și pe toți cei care se arătau mascați și la doi metri distanță unii de alții, dar doar de ochii lumii. 

Dar i-am urît sincer și pe cei care trebuiau să întruchipeze alternativa. Nici nu era așa de greu. Cum să nu-i urăști pe melanșon, pe lepenă, pe bardella pe socialiști, pe ecologiști și pe republicani?

Acuma ne-a ajuns lațul la gît la toți. Mai avem pînă pe 7 iulie. Aș vrea totuși să mă înșel.

Se lasă rău.