Anumite restaurante din România se caracterizează prin:
- meniul voluminos învelit în imitație de piele ce cuprinde o varietate impresionantă de grătare cu cartofiori prăjiți și cîteva supițe (de văcuță, de burtică, rădăuțeană) , castraveciori murați cu sifon, iar de băut șampanie Angelli cu gust de căpșună și vinul casei, supranumit și "Surcica", foarte bun
- niciodată nu știi cît ai de plătit întrucît prețurile la cele 50 de feluri de grătar sînt date la suta de grame. Restaurantele care se respectă dau prețurile la 150 de grame.
- deși maxim trei mese din sala uriașă frumos împodobită cu lambriuri și termopane ultimul răcnet sînt ocupate de niște cupluri cîntărind fiecare însumat 250kg, savurînd cu zgomot și grăsime sub nas grătarul din farfurie, chelnerița, în uniformă, trece de fiecare dată grăbită, evitîndu-ți privirea și dispărînd nu se știe unde fără să ai timp să-i faci semn.
- doi floricei intonează cu dor cîntece de voie bună, de aude toată valea - "fac și băieții o probă"
- la o masă stă însuși Șeful care negociază meniul nunții cu socrul mare și domnul mire care trage ocheade dulci domnișoarei mireasă, mai retrasă și înroșită toată
- după o jumătate de oră de stat, dai comanda chelneriței, foarte mieroasă, care se apleacă să te audă mai bine, cu mîinile pe genunchi - "vai, am crezut că v-a luat-o altcineva"
- după alte trei sferturi de oră vine și ciorbița într-o troacă ce cuprinde cam un litru de lichid
- după alte nenumărate minute apare și grătărelul, o jumătate de porc în farfuria celui mai mic dintre comeseni, să mănînce și el, săracu', tare mai e slab
- nota de plată este adusă ceremonios într-un carnet învelit în aceeași imitație de piele ca meniul, ornat frumos cu un "să vă fie de bine" încrustat cu litere aurite
