Într-o viață anterioară, pe timpul dictaturii și a sinistrei ei soții, într-o după amiază înnorată și gri, ne-a sunat la ușă un neam venit prin oraș cu cele trebi. Cum tot era el pe acolo, măcar să vină sa ne vadă. Cum eram noi proaspăt adunați acasă, de pe drumuri, care de pe la școală, care de pe la întreprindere, neamul nostru a fost pus și el la masă. Nu era în frigider decît niște varză fiartă cu o zi înainte, fără carne, pe care am împărțit-o frățește cu toții. Pentru cine nu își amintește, carnea nu prea se găsea prin alimentare. Am mîncat noi acolo, nu mi-a plăcut niciodată varza fiartă, asta aveam, asta mîncam. Apoi, omul a plecat în treaba lui. Am aflat a doua zi de pe la niște cunoscuți care l-au întîlnit prin tîrg că s-a dus direct în centru la rotisor, unde și-a luat un pui, pe care l-a mîncat tot, tu-i crupa mă-sii, că sărăntocii ăștia de Zdrîngi n-au avut să-i dea decît varză fiartă.

Am primit un mesaj pe Linchedin de la o domnișoară de tip Senior IT Recruiter. Citiți cu voce tare, ca să auziți ce frumos sună:

Buna Sebastian [nu mă cheamă Sebastian ...],iti scriu in legatura cu o pozitie senior-level de dezvoltare JEE- backend pentru una dintre cele mai mari platforme online din Romania.Presupune experienta cu Javascript- Angularjs si Closure, ca un nice-to-have.Esti interesat sa iti dau mai multe detalii?Multumesc, Ioana

Am cam îmbătrânit și am plecat cam demult. Ia să îmi schimb puțin poziția. Vă gritui și vă flitui.

Am fost ieri pînă la Reims. Mi-a plăcut foarte mult drumul. Prin ploaia fină se vedeau foarte frumos dealurile pe care creșteau rînduri rînduri de viță de vie. Pe crengi atîrnau, deja grele, multe multe sticle de șampanie încă mici, cu tot cu etichete, așteptînd să fie culese la toamna următoare. Gata.