Apoi am stat la coadă la închiriatorul de mașini, une erau alte afișe cu ce nu e voie să faci. Închiriatorul mi-a propus o grămadă de opțiuni suplimetare pe care le-am refuzat toate, că citisem în ghid că era țeapă, iar apoi am coborît în parcare să iau mașina. În lift erau alte afișe cu ce nu ai voie să faci. În parcare, nu mică mi-a fost surpriza să constat că îmi dăduseră un gipan imens și imediat m-am gîndit cum naiba o să fac să iau curbele cu el. M-am suit în mașină și am dat să bag a întîia, ca să pornesc. Am constatat surprins că nu se putea băga a întîia, dar mi-am dat seama imediat că n-aveam decît să bag pe D și dii căluț. Zis și făcut. Am ieșit din parcare noaptea și m-am trezit imediat pe o autostradă pe marginea căreia erau din loc în loc afișe cu ce nu aveai voie să faci. Traficul a încetinit la un moment dat și am dat să schimb viteza, dînd de făcăleț în stînga. Apoi traficul a repornit și m-am trezit cu motorul turat pe roșu la o viteză net inferioară a celorlalți și am fost cuprins de panică. Dar mi-am dat seama imediat, citind în instrucțiunile mașinii, după ce am ieșit de pe autostradă pe prima ieșire și după ce am găsit un loc să mă opresc într-o stradă sumbră că, dacă dai din levier, treci în mod manual. Aha, nu știam, mi-am propus să nu-l mai ating, dar a fost greu. Mi-am reconfigurat cu aceeași ocazie gps-ul ca să îmi arate mails și feets, că nu mai înțelegeam nimic. Am ajuns în sfîrșit la hotel, după vreo 20 de mails suplimentare făcute pentru că la un moment dat mă încadrasem greșit și m-am nimerit într-o zonă expres, fără nici un fel de ieșire și după ce m-au claxonat unii că nu făceam dreapta la semafor pe roșu. În parcarea hotelului erau pancarte cu ce nu e voie să faci.
M-am instalat în cameră și am mers la toaletă. Apa veceului era undeva foarte sus și mi se pare chiar că am văzut o aripioară de rechin învîrtindu-se acolo, dar nu pot să certific pentru că eram deja destul de obosit. Oricum, cînd apeși pe buton, conținutul dispare total într-un maelstrom însoțit de un zgomot de aspirație, iar vasul se umple la loc imediat. Robinetul dușului era un fel de manetă care se rotea de la dreapta la stînga în sens anti orar iar apa curgea cu debit aparent constant oricare ar fi fost poziția robinetului numai că la dreapta apa era rece, la stînga fierbinte iar la mijloc așa și așa. Dușul era fixat în perete și nu se putea desprinde ca să te speli cum trebuie peste tot.
A doua zi, după ce m-am sculat năuc pe la două noaptea și am reîncercat fără mare succes să adorm, am coborît voios la micul dejun, unde am mîncat în farfurii din platic niște bagels cu unt și o dulceață sub formă de gel și am băut o cafea lungă într-un pahar din carton. La mesele din jur erau diverși alți clienți. Cîțiva, mai uscați, vorbeau franțuzește, alții, puțin mai solizi, vorbeau nemțește sau limbi nordice iar restul, cu obezitate mai mică sau mai mare, chiar morbidă, vorbeau englezește amestecată cu spaniolă. La masa alăturată era o familie de grași care își încărcaseră troacele din plastic cu bagels făcuți sandviciuri cu omletă cu slănină prăjită pe care îi mîncau cu poftă nedisimulată.
Apoi am ieșit puțin la beach. Pînă ce mi-am găsit în sfîrșit un loc de parcare la un preț exorbitant, mi-am dat seama de fapt că gipanul meu era de fapt mașină fie mică, fie ieftină. Din cînd în cînd mă mai depășea cîte un suv, din care se auzeau bașii, cu axul roților la nivelul geamului meu sau cîte un lamborghini condus de un gangsta acompaniat de gagici siliconate în costume de baie așezate cu bucile pe spătarul banchetei din spate, în zgomot de bași. Pe motociclete nimeni n-avea cască. Am văzut chiar și cîțiva bicicliști lycra care înaintau timorați pe așa-zisa bandă de biciclete situată la dreapta șoselei cu șase benzi (pe sens).
La beach era plin de pancarte cu ce nu aveai voie să faci. Beach-ul era supravegheat de lifeguards mușchiuloși care se uitau cu binoclul și nu l-au lăsat pe fii-miu să se scalde singur. Cică să mă duc în apă cu el. Păcatele mele, dacă mă bag eu în apă, deja că mă ud, apoi el o să aibă grijă de mine, nu eu de el.
Apoi am fost la restaurant, la faleză, pe terasă. Din honey pe nevastă-mea, sweetheart pe mine sau guys pe toți nu ne-a scos chelnerița. De aia i-am și dat 20 la sută de gratuity la sfîrșit pe cartea de credit că na, a fost drăguțică și nici nu era grasă, ca mîncarea.
Iar seara, hai să vedem și noi apusul de soare că scria în ghid că tare mai e frumos. Pe plajă erau înșirate frumos vreo 100 de trepiede cu aparate și obiective scumpe, plus cîteva undițe la verticală. Cum am dat să trec prin față, cum a venit unul să îmi zică hi, how are you, n-ai vrea să te dai la o parte că îmi bulești imaginea și n-o mai pot da pe feisbuc?
Și cam atîta. Ar mai fi și altele de povestit, cu aligatori și alte prostii, dar nu-i interesant, mai ales că nu sînt chiar așa de sigur că ați ajuns chiar și pînă aici.
