Vreau să mărturisesc că am fost ieri și am votat.

Inițial vroiam să mă duc la consulat, cum știam că se face, de pe vremea în care îl alegeam pe Băsescu. Consulatul e la 18km de casă, mă pregăteam să mă urc pe bicicletă să plec și nu prea aveam chef, după suta de km standard de dimineață. Mi-am zis că mai bine mă uit puțin pe internet să văd cam care-i treaba. Știam ceva vag că acum trebuie să fii înscris pe niște liste, etc. Speram secret să nu am dreptul să votez și astfel să scap de plimbare. Am făcut cîteva căutări precise și din vreo zece clicuri am ajuns pe un sit oficial, care nu numai că mi-a zis că sunt înscris, dar arăta și o hartă cu secțiile de votare. Am rămas extrem de surprins să văd că există secții de votare într-o grămadă de locuri, nu numai la consulat, așa cum eram eu obișnuit. Bine, în viziunea lor, Bry-sur-Marne e situat la Montreuil și La Ferté-sous-Jouarre e pe la Issy-les-Moulineaux, adică la vreo 50 km distanță în linie dreaptă, dar orișicît. Așa că n-am avut ce face și mi-am găsit o secție la 3 km distanță care în plus era figurată corect pe hartă, am încălecat pe o șa și, trecînd cam toate semafoarele pe roșu, cum se face, am ajuns la sala unde era secția de votare.

Acolo m-am înfiorat puțin, era lume multă înăuntru și o grămadă de oameni în comisie.  Cei din comisie aveau toți față de auriști suveraniști, așa ceva. Mie mi se pare că limba română a devenit cumva scuipată în ultimii ani. În orice caz nu mai are sunetul cu care eram eu obișnuit acum 25 de ani. Și în limba asta mi s-a adresat domnișoara pensată, rujată violent și vopsită pana corbului, cu taior vișiniu, să îmi zică să intru. Și tot în limba asta s-a adresat domnul tuns scurt, cu fruntea îngustă, grăsuț binișor, care mi-a verificat pașaportul, comentînd de poza mea cu cel de lîngă el, făcînd abstracție de faptul că eram în fața lui. E drept că eu eram în pantaloni scurți și tricou, nu ca restul votanților, numeroși, gătiți ca la slujba de duminică și veniți cu mercedesul parcat aiurea pe avarii pe străduțele de alături.

Am pus ștampila, am suflat să se usuce cerneala, dintr-un vechi reflex care nu știu de unde a ieșit la suprafață, am împăturit in 4, l-am băgat în urnă, mi-am luat pașaportul și am plecat.