Din seria rasismelor ordinare continuăm astăzi cu poporul chinez vecin și pretin.

Cum n-aveam chef de companie azi la prînz, pentru că ziua începuse relativ prost și aveam și un început de depresie, mi-am zis că ia să profit un pic de singurătate. Așa că m-am dus la bulangiu și mi-am luat un meniu al zilei, cu blanquette de poulet, un flan vanille și o apă minerală San Pe, care place nespus de mult americanilor, n-am înțeles niciodată de ce. 

Mi-am luat punga cu meniul, am urcat la birou și m-am instalat la o masă nu departe de mașina de cafea nexprexo, what else. Lîngă mașina de cafea există o chiuvetă care e mereu plină de vase murdare, pentru că generația zet nu știe să spele vasele la mînă și se gîndește că poate vine cineva din ceruri și o face în locul ei.

Am desfăcut punga cu mîncare, salivînd la ideea de blanquette de poulet, spus în limba română și pui cu smîntînă. Ridic capacul de la cutia din carton cu deliciosul pui, cînd constat că proasta de la bulangerie mi-a pus în loc spaghetti bolognese. Asta m-a intristat puțin mai tare. Înfig totuși furculița în spaghetti, iau prima îmbucătură, mă amăgesc cu gîndul că nu e dracul chiar atît de negru, cînd apare un chinez de la echipa IA, se apropie de chiuvetă și trage o flegmă lungă și zgomotoasă, urmată de un șmîrcîit progresiv terminat paroxistic cu niște muci în aceeași chiuvetă. După care, a dat drumul la apă și s-a spălat pe nas.

Asta e tot.