Ia toje portretist

Pe malurile Senei, în oraşul luminilor, de cînd s-a schimbat ora, se lasă seara mult mai devreme. Şi tocmai pentru că e oraşul luminilor, batomuşele, dar şi batoparizienele sau vedetdupontneufele trec cu reflectoarele aprinse îndreptate înspre maluri şi, în zgomot de motoare şi în fum de motorină arsă, se aud suav vocile înregistrate care repetă neobosit aceleaşi vorbe despre catedrala Notre Dame şi că Pont Neuf e cel mai vechi pod din Paris. Arcul de Triumf, chiar dacă nu e pe malul Senei, dar eu ştiu că am fost pe acolo în altă zi la aceeaşi oră, e luminat şi el, la fel ca toate podurile pe care de data asta le văd. Pe străzile de-a lungul cheiurilor poliţia tocmai a alungat sportsmenii pe role şi a dat drumul la maşini. Imediat s-a făcut un ambuteiaj, care aici se mai cheamă şi buşon, monstru. Dacă te uiţi din spate, vezi un şir lung de lumini roşii, iar dacă te uiţi din faţă, un şir lung de lumini albe. Gazele cu efect de seră urcă roşiatice spre văzduh. E ora 19 fix şi Turnul Eiffel şi-a început sclipirea regulamentară de zece minute în zare. La fel sclipesc şi blitzurile turiştilor care vor să imortalizeze momente de neuitat de pe poduri şi de pe maluri.

Şi tocmai pe la Pont Neuf, pe malul drept, mai sînt încă nişte schele de sfîrşit de şantier, dupa care podul nou va arăta ca nou. Şantierul e protejat de un gard de sîrmă de care unii au lipit afişe care n-au rezistat diverselor vitregii meteorologice şi s-au sfîşiat. Acum sînt nişte zdrenţe, dar arată interesant.
- Sînteţi portretist?
- ?!
- Se vede că nu sînteţi portretist.
- A, vă rog să mă scuzaţi, dar nu pe dumneavoastră vă fotografiam.
- A, păi din partea mea, puteţi să mă fotografiaţi.
- Domnu', dacă nu mă credeţi, veniţi să vă arăt că nu am nici o imagine cu dumneavoastră.
- Credeţi că n-aveţi dreptul să mă pozaţi? Eu locuiesc în Martinica, dar sînt parizian de origine şi în plus sînt şi jurist. Sîntem într-un loc public, deci aveţi dreptul.
- ...
- Din partea mea puteţi să mă trageţi în poză din faţă, din profil, din spate.
- Dar ...
- În plus, sînteţi în defensivă!
- Pardon, dar nu găsesc nimic deosebit de pozat la faţa dumneavoastră.

Alegere

- Ia spune drept, măi M., cu cine votezi tu la anu', cu Sarko sau cu Segolena?
- Cred că mentalităţile n-au evoluat atît de mult încît să ne permitem să avem o femeie preşedinte.

Nici despre cechin şi nici despre mersul tenurilor

Săptămîna trecută am văzut la televizor un film de şi cu Sergiu Nicolaescu. Acesta interpreta un director de şantier naval, membru de partid de peste 25 de ani. El decide să toarne în şantier o elice pentru mineralierul ce urma să fie lansat la apă în scurt timp, trecînd peste indicaţiile preţioase venite de la centru, dar consultînd totuşi Comitetul Oamenilor Muncii din întreprindere, utilizat pe post de oglindă a propriei conştiinţe, pe principiul că dacă te uiţi într-o oglindă şi nu ţi-e ruşine de ceea ce vezi, înseamnă că e bine. În film am putut vedea o secvenţă de-a dreptul porno, în care un personaj-femeie, simbol al tineretului decadent dar recuperabil, absolventă de filosofie, îşi afişează cu nesimţire cracii pînă în gît în prim plan.

M-am uitat pînă la capăt şi am vibrat revoluţionar alături de eroii muncii socialiste pînă în momentul în care elicea din oţel românesc a mineralierului a început să frămînte apa mării. Apoi, cuprins de nostalgie, m-am retras în sufragerie într-o sesiune de căutat comori în biblioteca Mirona.

După cum ştiţi, iar dacă nu ştiţi, mai puneţi şi dumneavoastră mîna pe o carte, biblioteca Mirona e emblematică pentru amenajările interioare româneşti prerevoluţionare, alături de bibliotecile Ramona şi Daria. Sînt nişte biblioteci făcute din PAL furniruit care imită lemnul masiv şi care ocupă obligatoriu peretele lung din sufrageria apartamentului cu patru camere proprietate personală. Uşile bibliotecii sînt frumos ornamentate cu cadre din şipcă profilată, cu ornamente florale baroce pe la colţuri. Uşile sînt prevăzute cu broaşte în care se introduc chei turnate cu coada împodobită cu floricele asortate cu ornamentele din lemn. De chei se pot agăţa motocei croşetaţi sau din catifea.

Biblioteca se compune din patru corpuri, toate pe trei nivele - trei dulăpioare suprapuse -, dupa cum urmeaza:
- Un corp cu uşile pline. Daca deschidem uşile de jos, găsim aranjată frumos lenjerie de pat mirosind a naftalină. În partea din mijloc vom găsi colecţia completă cu cărţi albe şi desenele originale de Jules Verne, multe cărţi din biblioteca şcolarului, două rafturi numai cu BPT (Winnetou şi Old Surehand obligé), romanul secolului XX, Galsworthy complet, Pirati si Corsari, almanahul Scînteia '86 şi Perpetuum comic '89. Din almanahul Scînteia unele fotografii au fost tăiate pentru caietul de lecturi şi decupaje de la geografie care, din păcate, este de negăsit. În Perpetuum comic pot fi citite epigrame moralizatoare de înfierare a comportamentelor antisociale a celor certaţi cu legea. Sus se găsesc împăturite şi tot cu naftalină carpetele cu păuni şi cu răpirea din serai.
- Un corp cu sertare în partea de jos, unde găsim hîrtie de împachetat, lumînări, fotografii din anii '60. Partea din mijloc se deschide pe verticală, sub formă de bar. Înăuntru găsim o sticlă de Cinzano chiar cu cinzano şi una de Red Label, dar în care se află vişinată, un cartuş de Kent neînceput şi o pungă de cafea sub vid. Alături se află aranjate frumos ceşti de cafea "din arcopal" şi o cutie de tacîmuri din inox. Deasupra barului se află cîteva rafturi la vedere de pe care ne privesc balerina, cei doi beţivi, căluţul cabrat şi zeiţa Fortuna cu cornul abundenţei, alături de nişte casete "din lemn de trandafir" umplute cu podoabe. Există şi o felicitare de la 8 martie trecut. Deasupra, într-un corp cu uşi sînt depozitate bibelourile care n-au mai încăput la vedere.
- Al treilea corp, în a cărui parte de jos se găsesc cărţi de colorat şi cu poveşti, discuri cu Mihai Pocorschi şi Compact, almanahul copiilor '86, '87 şi '88, un calculator HC91 cu monitor monocrom din perioada de după revoluţie, casetofonul rusesc şi casetele aferente cu jocuri şi utilitare (Zotyocopy şi Copy 86/M sînt singurele care îmi vin în minte). Partea din mijloc are vitrină, prin care se zăresc pahare de cristal pentru musafiri şi nişte vaze. Sus este depozitată o impresionantă colecţie de Cutezătorii, Ştiinţă şi tehnică, Modelism, dar şi PC Report, chiar dacă e cam anacronic. Într-un almanah Cutezătorii aflat pe acelaşi raft poate fi citită o bandă desenată cu Pif.
- În ultimul corp, în partea de jos, există o sumedenie de caiete umplute unele cu comentarii la română, Dan căpitan de plai, Mioriţa, La Vulturi, altele cu icşi şi igreci, graficul funcţiei de gradul al doilea, triunghiuri şi pătrate, altele cu probleme din Hristev cu scripeţi şi planuri înclinate. Dacă urcăm mai sus găsim cărţi prăfuite cu organe de masini, rezistenţa materialelor, meşterul casei, dicţionar tehnic, dar şi analiză matematică (obligatoriu culegerea de Niculescu din colectia Lyceum), algebră, trigonometrie, un atlas anatomic şi cartea de Foxpro 2.6. Sus, vestigiul cel mai important este constituit de cele patru clasoare de timbre, unul avînd lipit pe el abţibildul cu Prestfoss care putea fi găsit de asemenea pe ghidoanele bicicletelor Pegas ale prietenilor din bloc.

Cînd am ajuns acolo, m-am simţit obosit şi m-am uitat pe geam afară, unde încă era toamna.