15 martie 2007

Dor de şefă

Ora prînzului într-un parc à l'anglaise dintr-un cartier de bogaţi. Ţepele gardului care înconjoară parcul strălucesc aurite în soare. Pe marginea aleilor e lume multă aşezată pe bănci. În faţă e o cucoană care s-a descălţat de sandale, pardesiul e aruncat neglijent alături pe bancă, cămaşa îi este descheiată adînc iar fusta suflecată binişor deasupra genunchilor dezveleşte nişte picioare uşor ofilite, dar subţiri. Se prăjeşte la soare într-o poziţie relaxată, rezemată de spătarul băncii. Un el şi o ea s-au aşezat pe iarbă şi se sărută intens. Un paznic aşteaptă o pauză şi apoi foloseşte fluierul din dotare ca să le arate un loc unde călcatul pe iarbă e autorizat. La stînga sînt doi asiatici care manîncă preocupaţi fiecare din gamela lui. La dreapta e un domn care muşcă dintr-un sandwich, aplecat ca să nu îi cadă firimituri peste pantalonii de costum. În colţurile buzelor are urme de maioneză: sandwich crudités poulet. Alături de el, pe bancă, se află punga cu cutia de cocacola şi flanul din desert din meniul la 7 euro 20 de la bulangiul de alături. Cum stă el aşezat, pantalonii costumului s-au ridicat arătînd lumii ieşind din nişte pantofi cu vîrf ascuţit ciorapii cu lungime regulamentară ce nu lasă să se vadă nici un fir de păr. Cravata îi provoacă suferinţe atroce la înghiţit, dar el rezistă cu stoicism, potrivind-o din cînd în cînd cu un gest energic. Din dreapta vin pe alee trei bone albe împingînd fiecare cîte un landou, toate marca Quinny. Din stînga apare o tipă cu o scurtă de blană, cu pantofi cu toc, ochelari de soare şanel şi doi mopşi în lesă, fiecare trăgînd fără prea mare succes în altă direcţie. La un moment dat, unul dintre cîini se opreşte şi face un caca scurt. Tipa îşi suflecă blana mînecii, scoate un şervetel din poşeta LV de pe umar, se apleacă încercînd sa îşi tină echilibrul cît mai bine, ceea ce face ca diamantul de la îmbinarea de la spate a stringului să scînteieze de cîteva ori, culege dejecţia, se ridicã şi o aruncă în cel mai apropiat coş de gunoi.

Ceva mai încolo, pe alee, nişte copii ieşiţi cu şcoala trec încolonaţi.

3 comentarii:

M spunea...

Cum ziceai? Stii ce pierzi dar nu si ce cistigi?... :)
Insa cel mai tare ma deruteaza gindul ca pe-acolo se umbla in sandale in luna martie. Hmm.

G spunea...

atent descris, bine creat si locul si ironia,imi place
Multumesc pentru text

Anonim spunea...

Dor de lektor...ce-o fi patit?

Trimiteți un comentariu