Deviere cu obidă de la calea cea dreaptă

E bine ca duşmanii să ştie că, fiind şeic în Bagdad, am un punct foarte slab: admir cu toată fiinţa mea lipsa de punctualitate.

Unul dintre clienţi a angajat nişte băieţi teutoni de gaşcă, plătiţi cam cu mia de euro pe zi, să vină ca să ne descoase pe îndelete şi să producă un raport din care clientul să deducă pe ce dă banul. Cum ar veni, teutonéii ăştia sînt plătiţi să ne găsească nouă punctele slabe care, la o judecată rece, sînt duium, oho, şi cam toată lumea din conducerea de partid şi de stat e conştientă. Cum problemele sînt cunoscute, n-ar fi normal măcar din politeţe pentru oaspeţi, dacă nu cumva din interes, ca aceştia să petreacă un sejur la Parij cît mai agreabil, presărat cu cît mai puţine evenimente neplăcute? Nu, nu e normal deloc, nesimţiţii dracu' de nemţi, că-şi încep ziua la nouă dimineaţa, neavînd timp de pierdut, cînd un francez cu scaun la cap nici măcar nu şi-a băut cafeaua. Lasă-i în mama lor să aştepte măcar pînă la ora nouă jumate cîntînd la drîmbă cu valizele după ei pe culoar în faţa sălii de şedinţe a cărei cheie a dispărut nu se ştie unde de pe la 5h30 aseară dar care apare în mod subit pe la zece fără un sfert azi, tot nu se ştie de unde. Dă-l naibii de contract - zăci milioani di ioro tăticu', de lucru pentru următorii patru ani! - ce dacă ăştia or să scrie enervaţi numai porcării în raportul de audit? Mare rahat! Şi cînd căcănarii de nemţi care nici măcar nu şi-au dat enteresul să înveţe franţuzeasca, cer să vorbească cu băzarul de date, ăla apare cu o oră întîrziere vorbind la telefon, nu murmură nici măcar o urmă de scuză şi le răspunde în franceză fără nici o legătură cu întrebările puse în engleză.

În fine, să revenim la punctul slab, întotdeauna m-au dat pe spate de profii care veneau cu patruj' de minute întîrziere la curs, nu îţi dădeau pauză şi te ţineau pînă îţi ghiorăiau maţele de foame în amfiteatru ca să îşi termine ei cursul. Am apreciat şi apreciez mereu pe doctorii ăia care te ţin jumate de oră pe culoar pînă să te primească, tu fiind primul pacient. Mi-au plăcut mult de tot funcţionarii de la serviciul pentru străini, a căror plăcere deosebită părea a fi să lase lumea să geamă de plăcerea aşteptatului în timp ce îşi sorbeau liniştiţi cafeaua după ghişeu. Şi mi-a plăcut mult de tot de boul care m-a făcut să-l aştept săptămîna trecută 25 de minute în sala de aşteptare a firmei de tradiţie anglo-saxonă - după cum mi s-a lăudat după aceea - unde aveam randevu. Dar măcar a venit, nu ca ăla cu care trebuia să mă întîlnesc la 9 fix azi dimineaţă care la 9h30 nici nu era de găsit pe nici unul dintre cele 5 celulare şi căruia i-am adresat în sinea mea cuvinte pline de dragoste şi dor, de unde şi aceste rînduri. În încheiere, doresc să spun că, după ce am plecat de acolo cu un calm aparent, am ajuns la birou cam cu întîrziere.
Tuturor acelora pe care i-am citat mai sus şi celor pe care nu i-am citat le aduc un sincer omagiu. Atît am avut de spus, eu vă rog să mă scuzaţi că v-am întrerupt de la treburile zilnice cu chestiuni din astea în plus prezentate deformat şi de care ştiu eu că de fapt nu vă pasă.