N-am terminat, mai am

Cum mă uitam eu la desene animate la televizor, mi-a venit să insist ca să conving lumea că n-am revenit, pentru că am treabă:
Şato "La Fleur Perey"
2001
Sănt Emilion gran criu
Miz ăn butei o şato.

Nu mai am, a fost ultima sticlă.

Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim

Vă rog să nu vă speriaţi, nu am revenit. Pentru plîngeri, vă puteţi adresa în continuare organelor competente.

Doream doar să subliniez în aceste momente că am consumat la prînz un vin portughez despre care nu îmi amintesc cum se cheamă, dar pe care l-am plătit, lucru pe care nu l-am uitat. Era un fel de Rioja ceva mai pervers. L-am degustat cu înghiţituri mici pînă ce, în mijlocul unei discuţii despre seriale TV descărcate ilegal de pe internet şi vizionate seara în familie, am simţit nevoia imperioasă de a scrie un roman. Dacă starea de plăcere dulce şi delăsătoare prin care însăşi variaţia indicelui CAC40 din ziua precedentă e sursă de poezie ar fi durat ceva mai mult, m-aş fi simţit în stare să rescriu într-o formă mai puţin vomitivă chiar Orbitorul cărtărescian, al cărui ultim volum mă voi simţi obligat să-l cumpăr în viitorul apropiat şi, de ce nu, m-aş fi simţit în stare chiar să zbor măcar puţin în bătaia săgeţii. Dar aşa, ieşind din restaurant, m-am mulţumit să îi ofer o ţigară primului cerşetor ce mi-a ieşit în cale şi să iau o bicicletă din staţia cea mai apropiată. Apoi am căzut pradă unui ictus amnezic.
În definitiv, uitarea e mai bună.

Complexitatea ciclomatică învinge

Aş vrea să spun mai întîi că luni am fost cu detaşamentul la nemţi ca să combatem nişte atitudini nesănătoase venite din partea unor capitalişti teutoni ordinari care şi-au băgat nasul în treburile noastre cinstite şi au făcut după aceea anumite insinuări. Aceste insinuări au totuşi un anumit fundament în realitate, dar, fiindcă idealurile noastre sînt cît se poate de nobile, a trebuit, pentru binele poporului şi înflorirea companiei, să mă transform preţ de cîteva ore în Segolène Royal şi să apăr cu mult elan principii şi idei în care nu credeam o iotă, dar care erau impuse de militanţi. În ciuda eroismului de care am dat toţi dovadă şi chiar dacă teutonii şi-au pierdut penele în luptă, detaşamentul nostru a rămas fără chiloţi. Operaţia a fost un succes, dar pacientul nu a prea i-a simţit efectele.

Oricum, cu prilejul glorioasei campanii efectuate pe pămînt inamic s-au mai prăbuşit nişte mituri în momentul în care taximetristul, pe o porţiune de autostradă cu viteza limitată la 80, depăşea cu 130, pe linie continuă, un camion.

Cred că e clar de acum că prea multe şedinţe de pionieri dăunează mult stărilor euforice pe blog. Altfel spus, locul acesta virtual s-a răsuflat în mod natural şi ireversibil cu contribuţia mea nemijlocită, fie printr-o atitudine pe care unii ar cataloga-o drept nesimţire, fie pur şi simplu prin refuzul delăsător de a bate cîmpii cu voioşie ca în vremurile bune. Este acesta un comportament demn de un adevărat pionier? Nu, dar sîntem în faţa dovezii vii a faptului că înainte n-aveam chiar nimic de făcut.
E drept ca nici cei care alimentau în mod obişnuit locul cu diverse aforisme nu mai au verva de altă dată, mulţi preferînd exprimarea solitară şi gîdilirea amorului propriu pe la casele lor. Pe scurt, şi-a cam băgat dracul coada, cu boche sau fără boche.

Adevărul e că m-am cam plictisit să mă dau rotund pe aici. :)

Mizajur:
Băăi, am închis plicul, am pus timbrul şi am uitat să mai zic vreo două. E posibil să ajung pi la Iaş mai încolo vara asta, vacans oblij. Aş vrea, dacă se poate, dacă ştiţ, să îmi ziceţ dacă în Iaş mai există acea zonă minunată unde merge tramvaiul 3 din Cucu înspre Tătăraşi. Mai întîi linia coboară într-o gaură unde se adună apa la ploaie şi mor toate tramvaiele acolo şi apoi urcă şerpuind printre magherniţe de pe timpul lui Pazvanti şi reintră la civilizaţie lîngă o piaţă. Piaţa aia nu mă interesează, mă interesează numai porţiunea de dinainte. Este încă în stare de conservare sau au construit fel de fel de modernităţi şi pe acolo? Tramvaie ceheşti mai există ca să mă urc pe uşa din spate într-unul şi să mă uit cum curge linia la vale? Că dacă nu, eu nu mai merg.

Aşa, cît despre datul rotund, observaţi vă rog că n-am trîntit uşa prea tare, că nu se ştie niciodata.