Dusu-mi-s-au cîntăreţii

E foarte fain să ai blog. Xxxxxiţanul din tine iese la suprafaţă în forma lui cea mai împlinită şi începe a emite maxime. Ai astfel un teren nelimitat în care poţi să-i arăţi lumii propriul audiaseis, să te lauzi cu vasta ta cultură, să povesteşti scene din activitatea ta zilnică ieşită din comun, iar dacă aceasta e de fapt înecată în banal, ai ocazia să înfloreşti cît încape. Cînd ai necazuri, îţi poţi vărsa frustrările şi îţi poţi arăta dispreţul suveran pentru alţii, creînd în acest fel nemuritoare pagini de literatură. Poţi să scrii şi chestii ermetice care nu înseamnă nimic, dar care sună minunat.

Toate astea se petrec în timp ce vin alţii şi încep a te lăuda iar tu numeri comentariile, vizitele şi favoritele şi începe să îţi placă din ce în ce mai mult. Se instalează un fel de joc cu reguli nescrise acceptate, crezi tu, de cei iniţiaţi. Apoi vin unii şi nu te mai laudă, alţii nu mai vin deloc şi tot nu te mai laudă şi te superi. Ironia glumeaţă se transformă apoi în ironie răutăcioasă şi nu înţelegi de ce şi apoi îţi dai seama că nu toată lumea o ia ca pe un joc, că nici tu nu o mai iei ca pe un joc, că fiecare vorbă cu care arunci, poate fără să vrei, e întoarsă pe toate feţele în goana după înţelesuri ascunse. Fiecare moment de tăcere de-al tău creează raţionamente întortocheate. Atunci îţi iei jucăriile şi pleci, cerşind după manifestaţii de susţinere, te muţi în altă parte, o iei de la capăt la cererea fanilor, apoi iar te superi şi tot aşa, pînă ce lumea se plictiseşte cu totul de comportamentul tău izvorît din combinaţia dintre realitatea lumii adulte şi aspiraţiile de adolescent, moment în care iei poziţia gînditorului de la Hamangia (altfel nu se poate, nu e teatral) ca să te întrebi: de ce?!

Zice-se în Franţa că există aşa-numita "crise de la quarantaine", care se manifestă la unii prin cumpărarea unei motociclete, am trei exemple concrete la birou.

Eu unul atîta am de zis, ca o concluzie: mai am nişte vin, mai bun sau mai puţin bun şi o să mai cumpăr nişte sticle prin luna noiembrie de la tîrg. Uşa de la pivniţă o ţin deschisă pentru cei ce ştiu a aprecia asemenea lucruri, dacă or vrea să îi calce pragul din nou ...