Viaţa este complexă şi are multe aspecte

Ramón opri motorul Harley-ului său tocmai pe coama dealului. Se dădu jos cu cu încetineală, îşi sterse de praf ochelarii fumurii şi făcu cîţiva paşi în afara drumului, prin iarba arsă. Cerul era de un albastru perfect, o adiere de vînt uscat îi răvăşea părul negru ce îi ajungea pînă la umeri. Pînă în zare, dealurile erau acoperite de plantaţiile de coacăze pe care le moştenise de la tatăl său, care le moştenise la rîndu-i de la tatăl lui şi tot aşa, preţ de vreo cinci generaţii. Recolta se apropia de sfîrşit, muncitorii cărau ultimele coşuri umplute cu fructele culese boabă cu boabă, din care urma să fie produs deliciosul vin de coacăze ce făcea de secole mîndria familiei şi a regiunii întregi.

Trase aer în piept, cuprinzînd cu privirea imensitatea moşiei strămoşeşti, cînd o văzu printre nişte scaieţi, mai jos pe deal, în faţa şevaletului, încercînd să redea pentru eternitate splendida privelişte oferită de plantaţiile de coacăze prin care roboteau ca nişte furnici românii sezonieri în lumina soarelui ce răsărise ăhă, tocmai de dimineaţă, pe însăşi Doña Alba. Era atît de concentrată, încît nici măcar nu părea să îi fi simţit prezenţa, chiar dacă despre motorul de la Harley orice se poate spune, numai că e silenţios nu.
Ramón privi cu multă indiscreţie înspre imaginea ce începuse să prindă contur pe pînza încă albă şi murmură deopotrivă mulţumit şi admirativ :
- Estupenda composición!
după care se urcă din nou pe Harley şi porni mai departe.