Soarele şi tenisul

Stau oropsit pe scaunul ergonomic din mijlocul ăupănspeisului. Fereastra cu textul de faţă este undeva mică pe ecran şi mă chinui să o acopăr cu trupu-mi firav. În partea neacoperită se derulează spectaculos un build lung, astfel încît să dea bine dacă marelui şef aflat la biroul lui din spatele-mi i-ar veni în cap să ridice ochii în direcţia mea. Din cînd în cînd, build-ul se termină, atunci ascund temporar scrisorile şi îl relansez.

Pentru că în jurul meu atmosfera e euforică. Toţi ceilalţi se fac că lucrează şi discută cîte şi mai cîte cu voce joasă. Dar ei sînt avantajaţi foarte mult de poziţiile propice pe care le ocupă în spaţiu. Săptămîna e scurtă, joi e 1 mai, vineri e închis şi lumea se gîndeşte cu elan muncitoresc la uichend şi nu numai. Căci mîine, unul dintre membrii clasei muncitoare care pleacă să exploreze alte orizonturi dă de mîncat şi de băut şi asta ne preocupă în mod special pe toţi, mai ales că şeful nu va fi prezent, şi-a luat liber cu o zi mai devreme ca să pregătească un maraton. De cînd a divorţat, nu ratează nici un maraton. La cel de la Paris, de acum cîteva săptămîni, şi-a fixat ca obiectiv să termine în mai puţin de trei ore şi jumătate şi a făcut 3h28'. Colegul care pleacă a participat şi el, chiar dacă nu e divorţat, dar nu e nici însurat, el fixîndu-şi obiectiv un timp de cel mult patru ore. A reuşit un onorabil 3h58'.Tot vorbind în stînga şi în dreapta, am aflat că alţi doi dintre cei ce trăiesc în acelaşi opănspeis şi a căror situaţie familială îmi este momentan necunoscută şi-au atins obiectivele fixate pentru maraton, iar al treilea şi-a atins şi el un obiectiv major de a alerga neîntrerupt în jurul Mont Blanc-ului în cadrul unei competiţii al cărei nume nu mi-l amintesc acum şi care are ca obiectiv alergatul în jurul Mont Blanc-ului. Deunăzi am primit prin poştă o revistă spam pentru propovăduirea idealurilor de muncă şi viaţă în cadrul firmei şi, la loc de cinste, pe ultima pagină, era un articol despre unul dintre superiorii mei ierarhici, de undeva aproape de vîrful piramidei, care şi-a fixat ca obiectiv principal să participe la maratonul deşertului, care constă în alergatul prin deşert cu o bocceluţă în spinare pe o distanţă de 120km, ca obiectiv secundar să termine între primii jumătate dintre participanţi şi ca obiectiv terţiar să facă un timp mai bun decît nevastă-sa care a participat anul trecut la aceeaşi competiţie. Aflasem de undeva că a trecut pe lîngă divorţ acum cîţiva ani. Mîine, dacă mă simt bine, îi dau telefon să îl felicit pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor ce îi revin.

Dar, dincolo de consideraţiile sportive care mă fac să fiu cumva invidios în sensul că ar trebui să îmi fixez şi eu nişte obiective din cînd în cînd în loc să privesc cum creşte iarba şi ies floricelele, lumea se gîndeşte dacă n-ar fi mai bine să vină în transport în comun mîine la lucru, gîndindu-se, desigur şi pe bună dreptate, că alcoolul la volan este cauză majoră de accidente. Desigur că problema nu se pune şi în cazul lui Khalil, care nu ratează nici o ocazie să reamintească cetăţenilor efectele nefaste, printre care se numără şi mersul direct în iad, unde nu te aşteaptă nici o fecioară, ale alcoolului şi cărnii de porc, chiar şi în mici cantităţi.

Dar iată că m-am luat cu vorba şi nici nu mai ştiu de cîte ori am lansat build-ul cel spectaculos, ba între timp am ajuns şi acasă, de unde mă grăbesc să pun punct,., şi să mă duc să încălzesc ceva de mîncare.