11 iulie 2008

În toiul verii

  1. Gata, am terminat cu bentleiurile hamărurile şi alte "căcaturi de maşini". Îmi cumpăr o hondă cu motor de 2 litri jumate. Asta da maşină. M-am săturat să fiu cel mai pîrlit şi cel mai neisprăvit dintre toţi.
  2. - Bună ziua, aş dori să vă cumpăr nişte lei.
    - Sigur, poftiţi.
    Scot neuroii boţiţi din portofelaşul meu minuscul.
    - Dooomnu', nu-i mai ţineţi în poşetuţa aceea, nu vedeţi cum se fac? Hai vă rog eu frumos! Hai daţi încoace un buletin ca să vă fac chitanţa.
    Din poşetuţa mai mare din care scosesem mai înainte poşetuţa mai mică din care scosesem banii mototoliţi, extrag cele trei paşapoarte, aleg unul şi i-l întind pe tejghea.
    - Aveţi treeei?!
  3. - Bună ziua.
    - ?!
    - Bună ziua!
    - !
    - Aveţi maşini de închiriat?
    - Nu.
    - Bine atunci, la revedere.
    - ...
  4. - Doamnă, spuneţi-mi, vă rog, cu asigurarea cum merge? Care sînt garanţiile în caz de accident?
    - Ei, domnu', nu trebuie să vă gîndiţi la asta, conduceţi şi dumneavoastră mai cu grijă şi asta e tot.
  5. - Domnu', deci rămîne cum am stabilit, mîine seara la doişpe fără zece, negreşit, în faţa gării. Ne întîlnim, mergem împreună să facem plinul, venim înapoi la gară, dvs. luaţi trenul, eu îmi iau înapoi Loganul şi la revedere.
    - Da, sigur, negreşit, dar să nu întîrziaţi că de altfel vă trimit cheia prin poştă. Să ştiţi că plinul pot să îl fac şi eu, da mă rog, dacă n-aveţi încredere ...

    A doua zi pe la 0 şi 5 în gară la Burdujeni (se citeşte Burduheni, după cum revista Avantaje se numeşte Avantahe), iau molecularul, sun pe om, îmi zice că ajunge iiimediat, vine pe la şi un sfert, se urcă la volan, mergem, rulînd cu 120, la prima benzinărie de la 10km distanţă, că are benzină mai bună, acolo era închis, ne întoarcem pe drum la alta unde benzina e mai puţin bună, dar mai bună ca în altă parte, facem plinul şi îmi zice că trebuie să îi mai dau zece lei ca să spele goLoganul că i l-am dat murdar, eu îi zic că îi dau la gară, care gară?, amice, eşti prost, hai la gară, acolo îmi iau catrafusele, nu-i dau 10 lei da-i bifez pe foaie cu semnătură că-s ultra mulţumit de serviciile lor, vă rog să nu bifaţi altceva că ne dă afară, vrea să-şi ia scaunul de copil care e-al meu, crezînd că-i al lui, nu i-l dau, mă duc pe peron, acolo trenul venea prin ploaia măruntă, tuuu tuuuu, vagonul de dormit clasa I a oprit undeva în cîmp, se terminase de mult peronul, uşa era în dreptul unei gropi, cu sforţări supraomeneşti arunc înăuntru nevasta, căreia prima treaptă îi venea cam pe la nivelul ochiului, copilul, valiza, rucsacul, scaunul de copil şi căruciorul sub privirile zîmbitoare ale însoţitoarei de bord, cu o ultimă sforţare mă arunc şi pe mine, mă apucă un cîrcel naşpa sub braţul stîng cu care îi întind tremurînd biletul aceleiaşi însoţitoare de bord. Totul s-a terminat cu bine. Am ce povesti acum? Am.

5 comentarii:

le curieuoucs spunea...

absolut, da...!!!!!!!!!


povestiti va rog!!!!!!!!!

monsoux spunea...

daaa, mare noroc că avem ce povesti! Poate că a venit timpul să-mi fac și eu celelalte două pașapoarte. E greu?

Iliuţă spunea...

La mine a fost destul de simplu, nevasta si-a facut singura si i l-am confiscat, iar ficiorului i l-am facut eu da'-l tin la mine. Mai e al meu.

ajent cumatra 007 spunea...

Dar ce poze deochiate postati, domnule ILIUTA!!!!

Costel spunea...

Bine ca nu s-a spart borcanul de dulceaţă de cireşe amare de 10 kg.

Trimiteți un comentariu