Dare de seamă

Am găsit pe unul din scaunele cinematografului unde am văzut în avanpremieră un film cu Giorgi Clunei, Bred Pit şi Gion Malcovici, o hîrtie pe care erau notate următoarele chestii:

"Ne aflăm cu bucurie în suflet şi avînt revluţionar la plenara Comitetului Central. Pe fiecare scaun al sălii se află cîte un carnet şi un pix pe care iată, tocmai le folosesc pentru a scrie aceste rînduri. Păcat că nu pot apăsa la sfîrşit pe butonul submit ca minunatul text produs în timp ce conducătorul iubit trasează indicaţii preţioase pentru cincinalul următor să plece bit cu bit să cutreiere nesfîrşitele tărîmuri ale internetului. Cei patru sute şi ceva de participanţi se joacă simultan cu pixurile găsite pe scaune, activitatea producînd un ţăcănit ambiant foarte plăcut urechilor.
Pe ecranul panoramic defilează videoclipuri mobilizatoare. Corurile reunite ale minerilor şi şoimilor patriei au fost înlocuite cu artişti în vogă tocmiţi să cînte cu frumoase versuri şi dansuri tematice realizările înfăptuite în lumina documentelor plenarei precedente. Culoarea roşie e omniprezentă, inclusiv pe rochiile pionierelor care trec printre rînduri şi ne servesc cu cafeluţe şi pişcoturi. O doamnă îmbrăcată în portocaliu a fost reperată prompt şi dată pe mîna Miliţiei.

După discursul inaugural al secretarului general s-au succedat pe scenă diverşi locotenenţi ai acestuia. Toţi au zis că nu vor vorbi mult, dar fiecare s-a lungit cu peste zece minute peste timpul alocat. Dintre vorbitori, mi-a atras atenţia secretara organizaţiei pe întreprindere pe care o văzusem în introducere într-un filmuleţ omagial din care ieşeau în evidenţă o pereche de incisivi deosebit de mari şi de frumoşi, ca de rozătoare, care ocupau cam tot ecranul. Cînd a luat cuvîntul, nu i-am putut observa din nou frumoasa dantură, întrucît mă aflu cam în spatele sălii.

În timp ce oratorii se succed la tribună, secretarul general a luat loc în spatele unui fel de bar aflat la dreapta scenei. Din cînd în cînd ia sticla de apă aflată pe tejgea, o ascunde dedesubt şi, cu un zîmbet complice adresat militanţilor din sală, litruieşte puţin pe sub tejghea, după care pune sticla la locul ei. Putem toţi observa atunci că în ea se află cam cu un pahar mai puţină apă. Nu am înţeles încă unde pleacă apa respectivă, pentru că nu l-am văzut încă pe secretar aplecîndu-se ca să zic că bea pe ascuns şi nici o pată nu pare să se întindă pe podea sub picioarele lui, deşi a repetat mişcarea de mai multe ori pînă acum, iar la un moment dat o utecistă de alături a trebuit să îi desfacă o altă sticlă.

Au mai vorbit vreo doi dar nu mai ştiu pentru că am aţipit şi am visat cum secretara organizaţiei de întreprindere muşca cu poftă dintr-un telefon mobil cu ecran tactil (nu era un iPhone). M-a trezit colegul de alături care m-a înghiontit, atrăgîndu-mi atenţia că sîntem totuşi în şedinţă.

Mi-a plăcut enorm de preşedintele Consiliului Oamenilor Muncii care, atunci cînd a zis că echipa lui vrea să facă un serviciu mai mişto decît Gugăl Meps, a început să rîdă singur cu poftă. Mi-ar plăcea să fac parte din echipa lui. S-a lăsat o linişte totală, care s-a rupt doar atunci cînd pe faţa secretarului general, care tocmai terminase de litruit pe sub masă, s-a ivit un zîmbet schimonosit de complezenţă.

Întrucît în douăzeci de minute se termină plenara, o să mă scuzaţi că nu mai stau să termin relatarea dar, pe de o parte, n-am mai scris aşa de mult de mînă de cînd am dat examenul de licenţă iar, pe de alta, îmi plouă în gură pentru că ştiu că alături se desfac sticle de şampanie şi se pregăteşte potolul pentru oamenii muncii care au trudit timp de trei ore, tocind scaunele pe care cu onor au stat.

Trăiască şi să înflorească!

P.S. Pixul cu care au fost scrise aceste rînduri este fabricat din materiale reciclate."