28 octombrie 2010

Gastronomică

Iată că o nouă săptămînă de lucru ia sfîrșit cu o zi mai devreme decît de obicei. Mîine voi lăsa bicicleta în garaj dar voi urca în schimb la volan. Din cînd în cînd merit și eu cîte o plăcere. De-abia aștept să îmi iasă primul biciclist în cale! Plinul l-am făcut acum o săptămînă de la singurul peco unde se mai găsea carburant pe o rază de 10km, de unde am stors ultimele picături de benzină de 98, că de 95 nu mai avea, la un preț de speculă. Niciodată n-am făcut plinul așa de scump, dar măcar am limitat astfel riscul de a cădea în pana prostului. Să văd totuși dacă nu mi-a sifonat cineva rezervorul între timp.

Dar cum poate fi așteptată ziua de mîine mai cu folos decît participînd la două ședințe lungi (în timpul cărora bateria telefonului se golea văzînd cu ochii), între care am intercalat strategic pauza de masă?

Aaaah, cantina, cu ale ei mîncăruri rafinate ce numai pe masa zeilor mai pot fi găsite! Numai bunătățuri azi, alegerea era din cale afară de dificilă, așa că am hotărît să îmi iau un steak apoint (nu saignant, că nu știu de unde vine carnea) cu frite. Și astfel m-am trezit stînd la coadă cu telefonul pe tavă, consultînd ultimele zvonuri de pe twitter, așteptînd să se coacă steakul - la noi, dacă nu te uiți pe twitter de pe aifon și dacă nu rîzi cu subînțeles cu colegul de la coadă, ești prost. Deodată, un domn de mai în față, îngrijit, spălat, parfumat, și el cu blackberiul pe tavă lîngă o farfurioară umplută pînă la refuz din care se scurgea un fir alb de fromage blanc, luă un cuțit de carne din cutia de pe galantar, îl apucă delicat de vîrf și începu să se curețe pe sub unghiile sale mari. Din cînd în cînd scotea niște mizerie neagră pe care o prelucra dibace între degete ca să o arunce pe jos cu un bobîrnac îndemînatic. Cînd steakul lui fu gata, aruncă ultima biluță, șterse grăbit cuțitul de pantalonii de costum, îl depuse înapoi în cutia de pe galantar, luă altul curat, înșfăcă farfuria și plecă înspre casă. Cînd mi-a fost mie gata steakul, avui mare grijă la alegerea cuțitului din cutie și mă gîndii că ar fi bine să atrag azi puțin atenția înspre mine, așa că luai cel mai ochios desert ce îmi ieși în cale, o banana split înecată în frișcă, înghețată și pepite de ciocolată. Efectul a fost imediat: tipa de la marketing care se nimeri alături de mine la coada de la casă, se uită înspre mine și îmi zise afectuos în timp ce mă îmbujoram pe sub ochelarii aburiți:

- Petit gourmand!

7 comentarii:

Costel spunea...

Iar o coincidenta :)) cu tipa de la marketing care se nimeri alături de mine.

Zdrîngu spunea...

Ce sa-i faci, e o lume mica :)

Cora_ spunea...

sa vezi imbujorare daca-ti zicea" mon petit gourmand..." :))
Noi am venit azi la serviciu cu palarii haioase(din cauza de halloween) si cat a fost ziua de lunga am mancat dulciuri ca dementii, am mancat cat intr-un an... pe unde te invarteai, ciocolata, bomboane, etc... asa ca asta seara mi-am pus fulgi de porumb cu lapte, nu mi-a mai trebuit mancare. Cred ca-mi fac si un ceai cu lamaie si nu ma mai ating de dulciuri 3 luni.

Zdrîngu spunea...

Asta e din categoria de decizii care te fac să te simți bine că le-ai luat dar care nu sînt niciodată respectate. :)

Cora_ spunea...

Te referi la dulciuri? :) Trebuia sa spun ca nu ma mai ating de ciocolata. Si nu pentru ca imi fac griji de silueta, ci pentru ca numai gandindu-ma la ciocolata mi se face greata... nu sunt o mancatoare de dulciuri(din fericire), sunt o fosta fumatoare... :)

Dan V. spunea...

Tipa de la marketing devine obsedanta. Cel putin pentru mine. Fa ceva te rog si rezolva problema!

Zdrîngu spunea...

Aveti dvs vreo sugestie in acest sens?

Trimiteți un comentariu