Dacă vrei cu adevărat, poți

Hotărât lucru, luna asta era predestinată a fi luna recordurilor: aveam deja 350km cu bicicleta, scrisesem deja 3 posturi pe blog și iată-l și pe-al patrulea. Era ceva anormal la mijloc.
Începusem cel de-al 16-lea km din dimineața asta și carburam bine cu șaua reglată la milimetru și roțile umflate exact la presiunea optimă. Era o vreme splendidă, călduț, cu soare și fără vânt, été indien. Înaintam bine, cu fiecare tur de pistă îmi îmbunătățeam media orară, ajunsesem cam la 33km/h, cu maximuri de 45, sub 25 nu coboram și nu simțeam nici urma de oboseală. Se vede treaba că EPO-ul din biberon își făcea efectul cum trebuie, în timp ce performanțele mele erau publicate în timp real pe twitter. Depășeam fără efort pe toți obezii de pe circuit, ba chiar îndrăzneam să țin ritmul cu plutonul fruntaș. Tare bine e să profiți de apelul de aer al unui stol zumzăitor de biciclete de carbon! Eram într-un fel de beție inexplicabilă și îngrozitor de agreabilă, cam ca atunci cînd îți mângâie cerul gurii Pessac-ul preferat. Eram călare pe cai mari, ziceam că azi fac suta. La un moment dat mi-au ieșit niște funduri grase în față, am dat să le evit, plutonul fruntaș mă înghesuia din stînga, fundurile grase și încete din dreapta iar în imprudența mea am crezut că merge. Nu îmi mai amintesc decît cum casca a lovit cu zgomot asfaltul și vag cum în urmă s-a produs un carambol. Apoi au fost sirene de pompieri, după care m-am trezit cu mîna dreaptă pe fundul asistentei care îmi bandaja brațul stîng în timp ce mașina care face ping făcea ping. Nu mai fusesem la urgențe tocmai de ăhă, din ianuarie și chiar începuse să îmi fie dor de personalul medical. Apoi au mai adus pe vreo doi bicicliști tot de acolo, dar nu din același accident, cică zilnic au măcar un caz iar ca azi a fost o zi exceptională.

Acum vine partea cu morala:
- casca m-a salvat de la ceva nasol, înainte obișnuiam să râd de căscați
- imprudența se plătește scump
- mâna dreaptă e foarte utilă

Părți bune pentru mine, pentru dușmani nu știu:
- aim ălaiv
- bine că e stânga și nu dreapta
- sunt scutit o lună de zile să văd mutrele care îmi mănâncă ficații în diverse ședințe. Poate așa îi uit.

Un adidas torșăn, ce mai!

Întîmplări în josul turnului

Vîntul rece se strecura furtiv în spatele lentilelor ochelarilor acoperiți parțial de cozorocul șepcii de fidelcastro în timp ce călăream ridicat în scări pe pasarela bulevardului circular. Vîntul nu numai că era rece dar, ca în fiecare dimineață, aducea cu el mirosuri îmbietoare de pește și legume sleite rămase de ieri și care tocmai erau recondiționate pentru masa de prînz la cantina din apropiere. Așa că vărsam lacrimi amare și îmi venea să vomit.

Soarele era deja sus iar în parcarea de biciclete de jos o găsii răvășită pe doamna de la marketing care plîngea de i se rupea cămașa de pe ea. Cum lacrimile nu mi se uscaseră încă iar dezgustul pe care îl simțeam îmi dădea un aer de om plin de compasiune, m-am trezit cu lacrimile-i șiroind pe pieptu-mi de aramă rece, ceea ce îmi dădu o expresie a feței și mai compătimitoare ca la început. Mi-a povestit atunci printre sughițuri cum totul a început cînd i-a sărit lanțul de la bicicletă acum vreo săptămînă în timp ce venea la birou și a trebuit să se ungă peste tot ca să îl monteze înapoi, aplecîndu-se în cele mai inconfortabile poziții, iar în jurul ei se făcuse un cerc de djeunși ce profitau de spectacol, doamna de la marketing avînd obiceiul să poarte pantofi cu toc și minijupă. Vreo două zile după i s-a spart un cauciuc și a trebuit să vină pe tocuri 3km pe lîngă bicicletă cu un alai de djeunși în urma ei. A dus bicicleta la reparat la magazinul din apropiere. Credea că seria se sfîrșise cînd, a doua zi, după ce și-a terminat ziua de lucru și a trebuit să plece, bicicleta nu mai era la locul ei, fiind furată de hoți. O legase cu antifurtul subțirel  pentru care avea deja cheița pe care i-o împrumutasem cu aproape un an înainte și pe care i-l făcusem cadou că nu îmi mai trebuia deoarece îmi cumpărasem U. Vai și amar și ău și începu să mă bată cu pumnii cu disperare că de ce i-am dat așa antifurt bicisnic, că bicicleta aia avea valoare sentimentală, etc! Trebui așadar să se ducă din nou la magazin să achiziționeze o altă bicicletă mai frumoasă și mai trainică decît prima, dotată cu scaun de bebe și un U trainic ca să nu i-o mai fure nimeni. Numai ce-a legat bicicleta cu U-ul, s-a întors puțin cu spatele și scaunul de bebe a și dispărut, după care am apărut eu.

Asta a fost dimineața. Acum a sunat alarma de incendiu și a trebuit să coborîm pe scări 7 etaje. Ușile de la fiecare birou s-au închis automat cu zgomot. De jos, văd cum flutură o eșarfă la etajul cu marketingul.

U

Mi-am cumpărat bicicletă de carbon pentru sîmbătă și duminică, plus costumația de clown aferentă. Am niște forme foarte grațioase, mai ales acum, cînd mare parte din grăsime s-a transformat în masă musculară! Invit pe oricine dorește să asiste la spectacol să se prezinte travestit la ore neobișnuite pe marginea șoselei din Bois de Boulogne, unde evoluez atunci cînd nu sînt în competiție. Momentul cheie este atunci cînd sug apă îmbogățită cu zahăr și unele substanțe ilicite din biberonul "Tour de France", iar unghiul cel mai bun este cu mine trecînd prin dreptul soarelui, cu niște stropi de sudoare multicolori picurînd cu încetinitorul printre raze. Unele fane leșină călcîndu-se în picioare atunci cînd încearcă să prindă bidonul vid pe care îl arunc în șanț după folosire. Nu îmi mai este astfel rușine de cîte ori îi întrec cu o medie orară extraordinară pe directorii de firmă obezi care pedalează în coada haitei.

În paralel, ascultînd sfaturile pe care le-am primit în trecut, mi-am cumpărat și un U din kryptonită pentru bicicleta veche, cu care merg la lucru. I-am sporit astfel valoarea materială cu 50%, valoarea masei cu un kil jumate, valoarea sentimentală inestimată fiind astfel prezervată. De asemenea, am scrijelit cu migală pe cadru un blestem pentru cei care, în ciuda măsurilor excepționale de protecție, s-ar gîndi totuși, cu ajutorul unui fierăstrău electric, să îmi fure bicicleta legată sub ochiul vigilent al camerei de luat vederi din josul turnului de birouri.

Diverși

Gesù e italian torinez venit in Franța pentru studii acum cîțiva ani și rămas din motive economice. Acum e parizian convins, are bicicletă fixie Mercier, un apartament cu două camere de 30mp în Marais. A adus la birou un Bialetti cu care prepară zilnic cafea pe bune. Cînd e așezat la calculator are tot timpul o cască în ureche prin care ascultă pe web radiouri italiene. Vorbește zgomotos cu mamma la telefon, porca miseria, bruta bestia. Se consideră ironic un imigrant borît, are un complex asemănător cu al românilor. Probabil că de aceea mă înțeleg bine cu el. Cîteodată trage pîrțuri cînd sîntem la cafea și miroase cam urît.

 F. e lionez venit la Paris cu studii și rămas aici nu se știe din ce motive. F. are accent de lionez, normal. E șef de proiect. E fan de rolex-uri, joacă Starcraft, vorbește ironic în permanență și face numai glume porcoase. Adesea rîgîie fix în fața săracei P. cînd sîntem la cafea. Miroase cam urît.

D. nu se știe de unde vine, cred că e parizian de mai multe generații dar se revendică din generația Y. E un enciclopedist care le știe pe toate iar orice faci tu e egal cu zero. Cînd mergi să îi pui o întrebare, trebuie să te pregătești cu cel puțin jumătate de oră înainte și să o formulezi în cei mai umili termeni cu putință. E ubuntolog, printre multe altele (javaolog, nosqlolog, androidolog, antiaifonolog, etc). Oamenii sînt de două categorii: trouducs și fetele sexy care trec prin birou cu cîte o întrebare. De altfel, șefii au înțeles cum merge treaba și îi trimit numai fete sexy să îi pună întrebări. Este și oenolog, deși e mare amator de meniuri de la Quick și MacDo. E celibatar și aleargă la prînz cu fetele sexy de mai înainte, în speranța unei deschideri. Fetele se pregătesc pentru maraton iar el are burtică și ajunge de fiecare dată extenuat cu 10min în urma lor. Cînd se așază la calculator, se descalță de bocancii de munte, își scoate ciorapii, îi scutură puțin după care îi bagă în bocanci întru conservare. Rămîne așa toată ziua. La început miroase cam urît dar, cu timpul, te obișnuiești.