Primisem telefon că bicicleta cea nouă era gata și mergeam cu metroul, lăbărțat pe o banchetă, în drum spre magazin ca să o ridic. Pe la Châtelet se urcară un moș și o babă. Nu era loc pe scaun, așa că s-au agățat, tremurînd, de o bară. M-am simțit și m-am ridicat să îi ofer măcar ei locul meu. Puteam să visez și în picioare la ascensiunea Mont Ventoux pe care n-o să o fac, cred, niciodată.
- A nu, mulțumesc, n-avem nevoie să stăm jos, zise baba. Dar e foarte frumos gestul dvs, rar, dar foarte frumos. Cu toți străinii ăștia veniți aici care în plus trăiesc pe spinarea statului, încasînd ajutoarele sociale, la ce să te aștepți, nu îți mai oferă nimeni locul.
- Ar trebui să schimbe numele stației ăsteia în "Châtelet les Noirs" în loc de "Châtelet les Halles", adăugă moșul. Noroc că mai există francezi educați ca dvs, că altfel nu știu ce ne-am face.
M-am uitat la mine în geamul metroului: aveam părul vîlvoi, eram neras, în tricou, cu pantaloni trei sferturi și sandale. Dar se pare că lumina ochilor, farmecul personal și accentul desăvîrșit i-au derutat pe moșnegi. Era prima dată cînd nu eram luat de belgian, canadian din Québec, spaniol sau alte naționalități conlocuitoare. Eram mulțumit să fiu ca ei.
M-am așezat, gîndindu-mă dacă ar fi bine să îmi cumpăr în sfîrșit niște pedale Look sau să mai merg o vreme cu SPD-urile pe care le aveam deja. M-am dat jos la Saint Paul. Ieșind, am aruncat o privire neutră, fără să salut, înapoi înspre moș, care vorbea pornit în continuare cu baba despre Lepen, Sarkozy, negri, arabi și ajutoare sociale.
12 comentarii:
Mai corect ar fi fost "un mos si-o moasa, iar mosul avea un cocos si baba o cocoasa". ma rog...
De unde si-au dat ei seama de accent, ca din text nu rezulta ca ai vorbit ;))
Doar nu oi fi zis prin semne că poate să stea jos ...
Cand am venit la Madrid eram multumita ca ma intreaba lumea pe strada cum sa ajunga cine stie unde; paream ca stiu unde merg, n-aveam pas lalait de turist.
Acum sunt multumita cand ma intreaba daca vorbesc spaniola :))
In locul tau le-as fi dat un pic peste nas.
N-ai ce să le dai peste nas. Sînt alte lucruri de făcut decît să îmi pierd vremea cu ei. Deja că mi-am pierdut-o destul, scriind despre asta.:)
Cu aproape douăzeci de ani în urmă, un tânăr suflet ardelean ceda locul unei doamne, în metroul bucureştean. Ceea ce se dorea a fi gratitudine a ieşit: "Se vede că eşti din provincie.", pe un ton obosit. Sau acru? Cred că dacă am evita gesturile astea am scăpa de gânduri:)
Da, am scăpa de gînduri. Dar ce-am mai povesti acum?:)
şi ce-om mai povesti când ne-or ceda alţii locul în naveta spaţială?
Păi vom povesti despre extratereștrii care vin și trăiesc din ajutoare sociale.
nici pina in ziua de azi n-am reusit sa le fac pe doamnele cichinatoare din kastrup sa-mi vorbeasca direct in firfirica. Mai iau mereu cu hengleza.
Poate doar cind o sa albesc de tot o sa par ceva mai localnic.
Poate că standardul a coborît deosebit de jos în ultimii ani la Paris, cine știe...
mie mi-au zis Gin Dobre.
Am raspuns cu Dobre ( educata de cei 2 polonezi ce ma flancheaza, unul in stanga, unul in dreapta).
Imi reaminteste bancul cu tinara neasimilata :))
O tinara supla urca-n tramvai si se aseaza pe locul rezervat: oamenilor virstnici, gravidelor, etc. (toate locurile obisnuite fiind ocupate).
La urmatoarea statie se suie un batrin sprijinindu-se cu greutate intr-o cirja. Se pozitioneaza strategic linga scaunul rezervat; doar, doar ii va fi oferit.
Initial tipa il ignora dar dupa 5 minute de priviri insistente:
- Ce va uitati asa la mine. Am ramas gravida acum jumatate de ora si sint foarte obosita!
Trimiteți un comentariu