Cu Gégé

De ceva vreme mi se tot afișează pe ecran pe siturile pe unde mai umblu o publicitate la brățări din piele bărbați. Asta îmi amintește de faimoșii ciorapi pentru copii supraelastici și de executăm haine din pielea clientului.Că veni vorba de piele, partea îngroșată a colanților de biciclist se cheamă "piele de capră neagră", cu referire la materialul din care era făcută înainte ca susnumita specie de capre să devină protejată și înainte de invenția materialelor sintetice, foarte performante de altfel, dar care provoacă bube pe fund după o ieșire mai lungă.

Zilele astea am cunoscut un nene care se apropie de 60 de ani și care se autointitulează "hoinar ciclist sportiv", refuzînd cu obstinație titulatura de ciclosportiv sau, mai simplu, cea de ciclist. Ne-am dat randevu la Christ la Saclay la ora nouă. Am ajuns, m-am dat jos din mașină, mi-am mîncat banana, mi-am pus papucii de ciclotron, mi-am tras șosetele de neopren peste papuci, am umflat roțile la 7 bari. Atunci a apărut de nicăieri o mașină de călugărițe din filmele cu jandarmii, din ea s-a dat jos Gégé, un nene mititel și firav, gata îmbrăcat și încălțat - oare cum se conduce mașina cu papucii de biciclist? - îmi zice bonjur, azi mergem la munte. Mă uit la el și mă întreb: da' unde naiba este munte aici? 4 grade afară, rafale de vînt, Gégé iși scoate sprinten carboanele din portbagajul de la 2CV, papucii fac clac și încă un clac în pedale și plecăm ușurel înspre Gif. În prima coborîre l-am văzut cum dispare după primul viraj cu 70 la oră. L-am ajuns din urmă cu greu, mă "aștepta" pedalînd relaxat cu mîinile la spate. Apoi au început dealurile. Gégé le ataca pe fiecare, vorbind cu mine și dîndu-mi sfaturi, după care sprinta în a doua jumătate a pantei, cam atunci cînd începeam eu să îmi dau sufletul. Am făcut așa vreo trei ore jumate, pe dealuri, la margine de pădure, pe cîmp, ne-am intersectat în vreo cîteva rînduri cu căprioare urmărite de vînători care vroiau să le ia pielea ca să facă din ea pantaloni de biciclist. Pe alocuri ne mai agățam o vreme de cîte un pluton ciclist ca să ne mai adăpostim puțin de vînt, după care Gégé îi depășea și eu îmi dădeam din nou sufletul ca să îl ajung din urmă.

La sfîrșit, în apropiere de Christ, Gégé luă mîinile de pe ghidon și pedală un moment cu ele larg desfăcute la orizontală, cu capul dat pe spate. M-am uitat pe GPS și am văzut că făcusem aproape 1000m de ascensiune. Gégé mi-a zis atunci că am un "bon coup de pédale" și că ne mai antrenăm puțin pe acolo, după care mergem la vară pe Galibier ca să vînăm capre negre.

Și astfel se termină 2012.