La un moment dat au ieșit din ceață vreo douăzeci de căprioare sprintene. Ne-au trecut la cîțiva metri prin fața bicicletelor și le-am văzut doar fundurile albe care se pierdeau, săltînd, în pîclă.
Mai tîrziu, un mistreț speriat a alergat cu noi vreo 50m pînă să plece în legea lui pe cîmp. Un nene cu o pușcă stătea gînditor la marginea drumului la următoarea intersecție.
Nu mai ies niciodată să fac 100km la 0 grade fără să fi mîncat o farfurie mare de paste cu o seară înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu