Au trecut trei luni de cînd, într-un elan hipsteresc, mi-am cumpărat de la un moș stafidit de pe lîngă Père Lachaise o Gitane cam de vîrsta mea, deci nu foarte tînără. Are cadrul din tuburi fine de oțel Reynolds, frîne Mafac racer și deraior Simplex. Comenzile sînt jos, pe cadru, ca la semicursierele rusești de dinainte de 89. Are și un dinam care chiar funcționează. Ghidonul e curbat în stil belgian iar cînd vîntul îmi ridică pulpanele paltonului și îmi răvășește părul blond dimineața, în drum spre servici, mă simt ca Ghislain Lambert cu aspirații de Eddy Merckx.

Nu trece zi în care să nu meșteresc ceva pe la ea: mai schimb gumele de la frîne sau cîte un cablu, mai reglez ceva pe la pedale ca să nu mai scîrțîie atîta, mai strîng șuruburile de la direcție ca să mai scadă puțin jocul sau mai reglez spițele ca să mai reduc din voalurile roților. Am ajuns la un moment dat la un echilibru oarecare, după ce am reînvățat să merg pe bicicletă, că nu se pilotează deloc ca nepoatele ei din carbon și aluminiu care dorm în beci în timpul săptămînii. Încetul cu încetul s-a ivit o complicitate între noi, sau așa credeam eu. Numai că, într-o zi, cînd am dat să o dezleg seara ca să mă întorc acasă, am găsit-o cu o roată dezumflată de a trebuit să merg pe lîngă ea, cu capul în jos și cu coada între picioare. Am demontat apoi roata, i-am scos camera găurită de un silex minuscul, am cîrpit-o și am pus-o satisfăcut la loc. Dimineața următoare, pe drum, după ce am auzit un fîssss enervant, a trebuit să mă întorc și să o las în parcare. Am reparat-o din nou seara numai că ce folos, povestea s-a repetat încă de două ori în aceeași săptămînă.

A trebuit să accept faptul că trebuia încălțată cu cauciucuri noi. Am umblat pe la magazine să îi caut papuci adecvați, dar nu i-am găsit nimic satisfăcător, așa că am comandat într-un final pe internet niște pneuri Schwalbe, anti-pană, nemțești de la mama lor din China. Le-am primit cu multe peripeții după aproape două săptămîni, timp în care Gitana a stat sedusă și abandonată în parcare. Așa-i trebuie, dacă-i pramatie și îmi face mie minuni din astea cu roți sparte! Nu mică mi-a fost mirarea cînd am citit pe flancurile cauciucurilor noi că erau întărite cu un strat de kevlar. Le-am montat în seara asta. Mă gîndesc să dau o raită prin Saint Denis mîine ca să le testez cu un Wesh 209, să văd dacă e bun la ceva kevlarul acela.