Anul biciclist 2014 se încheie cu imaginea familiei de mistreți care a traversat strada neregulamentar în fața mea, speriindu-mă de-a binelea. Dar și ei erau speriați. Unul dintre adulți cu coama fremătînd în bătaia vîntului și doi purcei vărgați au zbughit-o pe lîngă gardul livezii de vizavi și s-au pierdut departe pe cîmp. Celălalt mistreț adult, cu alte două progenituri au început să izbească panicați, în tăcere și cu toată puterea în gardul livezii, pînă l-au rupt, ca să fugă alandala printre meri și să rupă gardul prin partea cealaltă iar apoi să se piardă și ei pe cîmp. După o vreme, a mai apărut un purcel care căuta restul trupei și a luat-o și el prin spărtura din gard după ce a încercat să rupă fără succes în altă parte. Ceva mai încolo, la o intersecție, un nene cu pușcă scruta cu binoclul grupul de animale care se îndepărta înspre pîlcul de copaci din zare. După ce mistreții s-au îndepărtat, a vorbit ceva rapid la telefon, după care s-a urcat precipitat la volanul utilitarei parcate alături și a plecat în trombă pe drumul ce se îndrepta înspre copaci. Ar mai fi de adăugat că, atunci, cornul sună, însă foarte puțin, dar este un banc pe care l-am mai făcut, așa că nu mai adaug nimic. E totuși o ocupație de cacao, vînător.

Lîngă circuitul ciclist de la Vincennes se adună multe ciori și diverși iubitori de animale care le hrănesc. Păsările au devenit foarte îndrăznețe și vin și se așază pe umerii oamenilor ca să le mănînce din palmă. Acum cîteva zile nu era nimeni cu mîncare pentru ciori. Așa că, acestea s-au apucat să se ia la întrecere cu nibalii și contadorii din pluton, zburînd aproape de sol printre roțile bicicletelor lansate cu 40 la oră. Un cioroi mai îndrăzneț s-a așezat finuț pe casca unuia dintre cicliști. Întors cu coada la drum, a desfăcut cu ciocul fermoarul rucsacului și a început să ciugulească tacticos din sandwichul găsit acolo.

Stau la umbra unui cocotier și scriu rîndurile de față. Sînt 28 de grade la umbră, tot atîtea în apă și Diamantul se vede frumos în soare. Am mîncat și a mai rămas niște rom vechi pe fundul paharului. Mă gîndesc că poate dă o pală de vînt și îmi cade o nucă din aia în cap, vai de mine și de mine. E bine.