M-am gîndit să mă reconvertesc profesional. Cred că o să îmi deschid un atelier de reparat biciclete.

Pînă reușesc să concretizez ideea, învăț pe brînci.

Totul a început cînd mi-am dus cursiera de carbon la revizie. Vitezele se schimbau greuț și aveam un zgomot enervant în butucul de la pedalier. Așa că m-am dus la un moș care ține un butic la Levallois și la care mai fusesem înainte. Mi se părea cam scumpuț dar mi-am zis că măcar face treabă bună. I-am lăsat carbonul și l-am recuperat după vreo două zile. Avea ghidolină nouă, Lizzard skins, cabluri noi, cică îi desfăcuse butucul și îl curățase. Arăta bine. Vitezele se schimbau ușurel, dar zgomot în pedalier tot făcea. Am dat jos o pedală, am pus niște vaselină și am montat-o la loc și n-a mai făcut nimic.

Între timp, mi s-a stricat butucul de pedalier de la bicicleta de oraș. Iar la moș, alți bani, altă distracție.

După vreo 200km, nici vitezele nu au mai mers la cursieră. Așa că am dat de pe internet jos documentație de la Shimano, mi-am mai cumpărat niște scule și am reglat singur problema. Am băut pentru asta.

La vreo două săptămîni, butucul nou de la bicicleta de oraș a început să facă figuri. M-am dus la moș să îi dau cu bicicleta de cap și cică vai, a uitat să strîngă șurubul, cică să vin diseară că mi-l face. Băi, tu crezi că mie îmi arde de venit la Levallois cînd îți cîntă ție? Hai, treacă de la mine, că acuma ce-oi face?

După aia am fost la munte cu cursiera. Butucul curățat de moș a început să joace și el în soclul lui de carbon. Iar la Levallois, să-i dau cu carboanele de cap. Că hîr, că mîr, că trebuie să îi schimb rulmenții, că nu are piesa, că să îl mai sun, moment în care am zis gata. Am început să sun la alte buticuri, care îmi ziceau să vin ba peste o săptămînă, ba peste o lună, ba că n-au.

Și atunci am început să mă documentez. Am aflat astfel că butucii la bicicletele astea mișto sînt de mai multe feluri: BSA, cu filet englezesc, cu filet italian, press-fit, cu diametrul axului de 24mm, cu diametrul axului de 30 mm, BB86, BB30, BB386 EVO, cu axul mai lung, cu axul mai scurt și alți tovarăși.

În fața acestei diversități, mi-am mai cumpărat niște scule și am început să desfac. Am înțeles astfel că aveam nevoie de niște rulmenți BB386 EVO press-fit. Am mai citit cîte ceva și am înțeles că 386le ăsta acceptă numai axuri de 30mm diametru. Totuși, eu aveam unul de 24. Cum paștele mă-sii? Am mai citit cîte ceva și am mai vizionat niște filmulețe pe youtube și am descoperit că rulmenții mei erau mai speciali. Și am mai înțeles că moșul folosise un ciocan cam prea mare ca să îi scoată, așa că îmi atinsese cadrul. Prinde orbul scoate-i ochii, că nici chitanță nu îmi dăduse pentru reparații. Așa că mi-am folosit mintea de inginer și am instalat, după alte lecturi și filmulețe, un butuc 386 adevărat, care e totuna cu BB30, dar mai larg și am schimbat și pedalierul cu unul de 30mm. Acuma merge brici. Am băut în cinstea victoriei.

Între timp l-am înscris pe junior la un club de MTB. Am fost cu copiii în pădure cu bicicletele, unde am constatat că juniorul avea probleme la urcat dealuri, că avea pinioanele prea mici. Așa că m-am pus din nou pe citit și privit filmulețe, am cumpărat ce era necesar și am schimbat tot: lanț, cabluri, deraioare și pinioane. A mers din prima. Am băut.

Încurajat de precedentele victorii, a venit vremea să schimb plăcuțele de frînă la MTB-ul meu. Trebuia să fie o operație ușoară, conform documentației de la Avid și filmulețelor privite dar s-a transformat în coșmar. Așa că a trebuit să mai cumpăr niște seringi și niște DOT 5.1 ca să sîngerez frînele. Mi-a ieșit după vreo două zile de încercări, de înjurături, rugăciuni fierbinți și filmulețe pe youtube. Am băut.

Ca să concluzionez, bicicleta m-a costat anul ăsta mai mult decît mașina. Ce-i drept, la data de azi mă apropii de 11000 de km de pedalat și doar aproape jumătate de șofat.

Dar de-acuma știu să fac cam tot. Nu mai pun în veci piciorul într-un butic de reparat biciclete.

Să bem, așadar.