Acum vreo 10 ani am cunoscut la servici un băiet blond-roșcovan. A stat o vreme pe acolo, ne-am mai și certat pe alocuri, pă tehnic. Apoi s-a dus la Londra să își urmeze glasul inimii, dar și al profesiei, că era freelance. A postat o vreme pe feisbuc poze în diverse ipostaze, nimic deosebit, ceva cu un cîine negru, cu Golden Eye, dar și cu un alt tip, brunețel, frumușel, care ținea cîteodată cățelul în lesă. După un timp, cum se apucase să posteze chestii pro sarcoziste un pic cam prea insistente, l-am șters din listă. Era vremea primelor feic niuz. M-am întîlnit azi cu el, pe hol la cooperativă. Debarcase de vreo cîteva zile, tot ca freelance. Cum dădeam eu mîna cu el, mă trage așa, ferm, înspre el și îmi zice, făcîndu-mi cu ochiul:

- On se fait la bise?

M-am uitat la el, avea barbă hipsterească, roșcovană, tunsă perfect. Dar eu eram ca de obicei, neras, cu urme pe frunte de la cască și nici nu mă rujasem, așa că i-am zis:

- Non, surtout pas.

Dar mi-am aranjat coafura la ceafă în mod reflex și, pentru un scurt moment, am simțit cum trăiam o a doua tinerețe.