Un lucru foarte interesant cu băieții ăștia din India cu care am de lucru în momentul de față e că tare mai rîgîie. E unul mai grăsuț, un fel de șefuleț peste ei, eu îl poreclesc Vishnu. Am înțeles că el face mîncare la hotel pentru toată gașca. După amiaza merg să beu o cafea cu ei. Vishnu ia capsula de what else, o bagă în aparat, pune o ceașcă măricică dedesubt, apasă pe buton, lasă să curgă oleacă, vreo trei picături, după care oprește mașina. Apoi adaugă apă caldă pînă sus și trei pliculețe de zahăr. După aceea ne așezăm pe canapele și povestim despre ce centru comercial (cunoscut în românește și sub numele de mall) au mai vizitat în uichend și despre kebabul pe care l-au mîncat acolo. Discuția se întrerupe pe alocuri de cîte o rîgîitură de-a lui Vishnu, după care se reia în mod natural. Pînă acuma rîgîia numai el, m-am gîndit că e din cauză că are burta prea mare, dar am remarcat azi că și ceilalți prestează cu spor, chiar de dimineață, deși sînt toți subțirei.
Ce să-i faci, obiceiuri ...