Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri cum a fost cînd ne-am uitat în 1981, prin octombrie, în blocul nou, părăsindu-l pe cel vechi. Babacii au făcut cerere în prealabil la constructor să

1. se lărgească fereastra de la bucătărie, care era un fel de gaură situată în partea de sus a peretelui dinspre stradă
2. se desființeze una din băi, pentru lărgirea uneia dintre camere, construită prin nerespectarea planului inițial

Pentru punctul doi, au trebuit convinși toți viitorii vecini de pe coloană ca să fie de acord și ne-am rugat toți fierbinte la Doamne-Doamne ca baba Greblă de la 1 să semneze că e de acord, ceea ce s-a întîmplat într-un final.

În ziua în care ne-am mutat, blocul era încă în construcție, nu se tencuise încă fațada și se intra pe sub niște schele, printr-un morman de moloz. Nu era încă tras curent, dar taică-miu îl cunoștea pe Florin, inginerul constructor. Acesta ne-a tras un cablu cu un bec la capăt prin fereastra deja lărgită de la bucătărie și astfel aveam un strop de lumină seara. Florin ăsta era un personaj important în oraș, pe de o parte că nu mai avea nimeni o barbă ca a lui și pe de alta pentru că se ocupa de cam tot ce însemna construcții de locuințe, iar șantierele nu lipseau pe vremea aceea. Juca fotbal într-o echipă de amatori. L-am văzut anul următor cum juca contra unei echipe de la Frătăuți pe terenul de la Gen. 3. În timpul unui dribling mai înfocat, i-a ieșit sexul din șort și i s-a bălăngănit cîteva momente între picioare. Am fost marcat multă vreme de viziune, de cît de mare era organul respectiv și de cît de violent se mișca.

Nici apă nu era în noua locuință, dar pentru asta Florin nu a putut să ne tragă un cablu pe geam. Știu că mergeam la toaletă pe unde puteam și căram apă cu găleata de la o pompă din curtea unei case de peste drum.

Parchetul era nerașchetat, ud și umflat peste tot în mijlocul camerelor. După ce s-a uscat, se puteau băga degetele prin spațiile dintre bucățile de lemn, așa că tata a trebuit să angajeze un meseriaș ca să îl aranjeze și să completeze găurile, după care să îl rașcheteze și să îl dea cu palux.

De cîteva zile m-am mutat în casă nouă, forțat cumva de împrejurări, dar de data asta eu sînt babacul. Am cerut și eu modificări, dar n-a trebuit să cer acordul nimănui. Blocul nu e chiar terminat. Ca să intri, trebuie să dai la o parte un grilaj de șantier. Nu e moloz, dar e ceva praf. Curent n-am decît 1KW, deocamdată, așa că n-am putut pus în priză decît frigiderul și televizorul Samsung căruia nu-i mai găsesc telecomanda. Bucătărie n-am, spăl vase la chiuveta de la baie și mănînc pizze și alte chestii gata făcute cumpărate de la magazinul bio din apropiere. Internet îmi bagă în două-trei săptămîni. Vecinii de la parter, care s-au mutat în aceeași zi, au început să amenajeze fest: îi aud cum dau găuri, i-am văzut că și-au montat lustre, etc. Noi, mai ușurel: am băgat cutiile în casă, le-am stivuit de-a lungul pereților și ne-am pus pe băut pe terasă. Mă uit la vecini prin paharul de Sauternes, îi văd invers cum trebăluiesc cu spor la parter și mă simt bine. Mai aștept puțin cu treaba, nu-i grabă, e soare, e liniștit. E cool.