Am făcut azi o incursiune în România. 

Am plecat de dimineață de acasă pe bicicletă, am pedalat ușor ușor, ca să nu transpir. Am luat-o frumos prin Bois de Vincennes, unde m-au depășit o grămadă de bicicleți electrici masculiniști toxici. M-am intersectat în cîteva rînduri cu poliția călare. Aveau niște cai foarte frumoși, mai mare dragul. Am intrat în Paris pe la Porte Dorée și am început să mă strecor printre cioburile de sticlă presărate pe pista de bicicletă, În vreo două rînduri am evitat prin anticipație niște mașini care dădeau să intre peste mine în parcare, tăindu-mi calea. Am cîrmit la stînga prin față la Gare de Lyon. Am trecut Sena pe la Pont d'Austerlitz și apoi am luat-o pe cheiurile de jos. Pe Notre Dame mai erau cîteva schele. 5 grade pe termometru, soare și senin, Garmin-ul îmi arata "efort ușor", viața era frumoasă. Am ieșit pe cheiurile de sus, pe la Saint Michel, apoi prin față la Musee d'Orsay, apoi stînga pe Avenue Rapp. N-am uitat să arăt un deget mijlociu, cu sete, reprezentanței KGB-ului în Franța. Apoi iar stînga pe rue St Dominique colț cu rue de l'Exposition, unde mi-am legat bicicleta cu U-ul Kryptonite de tip New York, nu înainte de a scoate tot ce mai era de preț de pe ea: pompă, lumini, etc. Transpirasem, dar foarte puțin.

La ghișeu la consulat, zic doamnei de după gemulețul cu latura de 50 cm:

- Mnăziua, am programare pentru pașaport.
- Da, sigur, vedeți cu colegul.
- Dar nu e nici un coleg ...
- Domnul Andreeeeei!
- Nu e nimeni ...
- Ei, a plecat, nu-i aici, mergeți în sală.

Numai ce ajung în sală că mă și aud strigat sa vin la ghișeu.

- Mnăziua, dați-mi actele.
- Poftim.
- Vaidemineșidemine, n-am mai văzut așa ceva, aveți 3 pașapoarte în sistem la noi!
- Păi, păcatele mele, en n-am decît unul singur, pe care tocmai vi l-am dat, și acela e expirat. Celelalte două tot la dvs le-am lăsat. 
- Păi nu mi le-ați lăsat mie, că eu nu lucram aici.
- ...
- Știți ce, asta e o discuție care nu duce nicăieri. Vă pun să îmi semnați o declarație pe propria răspundere că le-ați pierdut pe toate.
- Da' cum! Vă semnez imediat.
- Ia așezați-vă acolo să vă trag în poză.

Ma trage în poză și îmi cere 59 de euro. Scot cardul să plătesc. Nu primesc card în ultima zi a lunii. Trebuia să aflu asta de la domnul Andreeeeei. Mă duc să scot bani, vin înapoi, plătesc, și îmi dă să semnez în trei exemplare o chitanță de operații în valută. Să mă uit pe sait că în două săptămîni e gata.

Am rămas impresionat. Cînd mi-am făcut cartea de identitate în Fr ultima dată, a durat 3 luni pîna să îmi dea randevu la primărie și încă vreo lună și jumătate pînă să fie gata. A trebuit să îmi anulez vacanța în România din cauza asta. Iar aici, într-o lună, cu tot cu luatul de randevu, totul e gata. Ba chiar aș fi putut să îmi fac programare de pe o zi pe alta, dar mi-a fost frică, să nu mă obișnuiesc cu binele. Mare minune!

Dar e frumos afară, am încălecat pe o șa și m-am întors rapid acasă, unde am mai prins o bucată din ședința de la ora 10:30. Transpirasem, dar ceva mai mult.