Ca să fie treaba clară, sînt un rasist islamofob asumat.

Se zice că atunci cînd ești tînăr, ești de stînga iar pe măsură ce îmbătrînești ești din ce în ce mai de dreapta. Acum cîțiva ani îmi placea să mă dau deschis, progresist și tolerant. Acum, după atîta vreme de vigipirate renforcé, mă surprind pe mine însumi ca m-am cam saturat să mai fiu tolerant și nici nu mai am nici o remușcare.

Șeful meu e mai algerian, așa. Tipul e competent. Cam puține subiectele pe tehnic cu care îl prinzi în fault. Nimic de zis, e bazat. Dar ferească să vină vorba despre femei în discuție. Citesc așa, printre remarci politic corecte că nu există ființă mai jos decît femeia, în viziunea lui. Sau chinezii, dar și tunisienii. Și totuși are în subordine femei, chinezi și tunisieni, cu care se poartă onorabil, că e obligat de stăpînire. Președintele Putin aproape că e un tip respectabil, tot așa, din conversație, cu remarci de tipul "da, dar". La fel și cu Charlie Hebdo, că nu se face să îl insulți pe bărbosul lor.

Cînd vine la serviciu, se inchide într-un birouaș. Într-o zi, cînd am intrat la el în birouaș cu o treabă, i-am dat cu ușa în cap că își facea una din cele cinci rugăciuni zilnice. E drept că ar fi trebuit să bat poate mai tare în ușă.

Într-o zi, îmi aduce un comercial la interviu pentru un job un marocan. Băiatul era la furat cu toate. Îmi zice comercialul că cică să fiu mai indulgent cu el că e ramadan și n-a mîncat nimic de dimineață. Păi ce să fac eu, că mie îmi trebuie unul care face treabă, l-am pus eu să ramadameze?

Pe băiatul asta, Fayçal, l-am angajat chiar eu. Mi-a plăcut de el la interviu, avea o sclipire în ochi cînd îmi răspundea la întrebări, gîndea bine și știa. Dar și el a început recent cu din astea cu Hamas așa și Hamas pe dincolo, cu israelienii nu știu cum, că "da, dar".

Pe Sanaa nu știu cine a angajat-o, dar cu treaba nu prea se omoară. Totuși, vorbește engleza binișor, mai are și cîte o remarcă pertinentă, atunci cînd nu tace. E îmbrobodită. Într-o zi, cică team building, să zică fiecare cîte ceva personal. Toată lumea a dat-o cotită cu bulșituri, cum se face, numai asta vine cu: singura rațiune a ei de a trăi este ca să își satisfacă bărbatul, lumina ochilor ei. Asta da, sinceritate.

Dar cel mai secant e cînd mergem la crîșmă la prînz și se nimeresc niște bărboși și niște îmbrobodite la masă. Nu există să nu se lege de chelner că nu au pește în meniu, să dea înapoi farfuria cu mîncare că nu e bine făcută sau pentru că desertul e făcut cu gelatină. Ieri am avut o masă de prînz unde eram 18 oameni. Ne-a întrebat secretara cu două săptămîni înainte să confirmăm, ne-a dat adresa, o braserie franțuzească unde se servesc cîrnați prăjiți și se bea vin. Toată lumea a confirmat. La masă era șeful, două îmbrobodite, una, tot de-a lor, dar machiată cu părul în vînt și încă doi bărboși. Vine chelnerița cu meniul, trei feluri în total: cârnați, pui cu rozmarin și un steak de vită. S-au coalizat toți aștia în bloc că e inadmisibil așa ceva, să nu fie pește în meniu, că puiul nu e halal că nu știu ce. Le propune chelnerița să le facă o salată custom, cu ouă, cartofi prăjiți și nu mai știu ce. Le aduce farfuriile și doi le întorc înapoi pe motiv că nu-s siguri că nu s-a utilizat uleiul de la carne pentru cartofi, uitîndu-se la restul comesenilor pentru susținere. Restul comesenilor erau cam jenați puțin.

Puiul cu rozmarin a fost delicios.