Deși vacanța se terminase, am primit un mail pe la vreo joi că vremea o să fie bună pe duminică. Așa că m-am înscris. Am lăsat regretele pentru după. În treacăt fie spus, să-i dea Domnul sănătate și împlinirea tuturor dorințelor funcționarului care a eliminat obligativitatea certificatelor medicale pentru astfel de evenimente.
Am parcurs 600km cu mașina sîmbătă. Au fost unele averse, un cer gri depresiv pe alocuri, dar și soare. Odată ajuns, mi-am luat numerele de participare și tricoul inclus în preț. Am agățat frumos un număr de bicicletă și am prins cu șpelci un altul pe tricou, cum era prevăzut de regulament. M-am plimbat puțin prin stațiune și m-am minunat de luxul opulent de acolo. Am mîncat o troacă mare de paste și m-am culcat. Nu prea am închis ochii noaptea.
Dimineața m-am prezentat la start alături de ceilalți 700 de participanți. Cerul era albastru și nu era nici un nor. Ziua avea să fie bună.
Crest Voland - Forclaz - Col des cyclotouristes
Picioarele erau în formă, urcam fără urmă de oboseală, întreceam pe toată lumea. Mont Blanc se vedea frumos conturat pe cerul de un albastru perfect. Din păcate, cobor ca un fier de călcat și tot ce cîștigam în urcuș, pierdeam în coborîre. Mă depășeau băieții și fetele într-o veselie.
Ajuns la Beaufort, unde se fac brînza și cîrnații omonimi, aveam de ales să mă întorc pe Col des Saisies sau să o mai lungesc cu Col du Pré. I'm not a pussy și, cum zisesem, să lăsăm regretele pe mai tîrziu. În plus, aveam niște conturi de reglat cu Col du Pré de astă vară, cînd n-am avut curajul să-l urc, să nu pățesc ceva. Așa că am purces curajos în roata unor belgieni epilați și tineri, cu accentul aferent. La început, nimic deosebit ca pantă, iar muntele era excepțional sub soarele acela ireal. Ultimii 7km din urcuș au fost totuși ceva ce nu mai servisem de multă vreme. Belgienii mă abandonaseră de o bună bucată. Dar și sus, un Mont Blanc de carte poștală și un Lac de Roselend așijderea! Am mîncat niște chec și băut niște cola la ravitaillement-ul de la Col de Meraillet, înainte să încep coborîrea înspre Beaufort, unde a început ascensiunea finală a Col des Saisies, cică relativ ușor, numai că lung de 15km. Am urcat bătrînește și totuși am depășit pe mai mulți, unii care mergeau de-a dreptul pe jos, pe lîngă bicicletă.
Am ajuns cam fezandat la ravitaillement, chiar în vîrf, iar niște chec cu cola, și iar coborîre, urmată de un faux plat de vreo 8km pînă la Megève, unde mi-am luat medalia de finișăr, am mîncat, m-am urcat în mașină și am plecat, 600km întors. Și astfel s-a încheiat vara.
Frumos. Mi-a plăcut foarte mult.
https://www.strava.com/activities/15648748280
2016
2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu