11 iulie 2005

Texte de căpătîi ...

... de care îţi aminteşti dimineaţa, pe cînd îţi mesteci croissant-ul, simbol al integrării reuşite.


"Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste, fiindcă rămăsese tot aşa de tânăr, ca şi când venise. Trecea prin pădure, fără să-l doară măcar capul. Se desfăta în palaturile cele aurite, trăia în pace şi în linişte cu soţia şi cumnatele sale, se bucura de frumuseţea florilor şi de dulceaţa şi curăţenia aerului, ca un fericit. Ieşea adesea la vânătoare; dar, într-o zi, se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două şi nu-­l nimeri; supărat, alergă după el şi dete şi cu a treia săgeată, cu care îl nemeri; dară nefericitul, în învălmăşeală, nu băgase de seamă că, alergând după iepure, trecuse în Valea Plângerii.

Luând iepurile, se întorcea acasă; când, ce să vezi d-ta? deodată îl apucă un dor de tată-său şi de mumă-sa."


şi mai încolo


"Văzând palaturile dărămate şi cu buruieni crescute pe dânsele, ofta şi, cu lacrămi în ochi, căta să-şi aducă aminte cât era odată de luminate aste palaturi şi cum şi­a petrecut copilăria în ele; ocoli de vreo două-tei ori, cercetând fiecare cămară, fiecare colţuleţ ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul în care găsise calul; se pogorî apoi în pivniţă, gârliciul căreia se astupase de dărămăturile căzute.

Căutând într-o parte şi în alta, cu barba albă până la genunchi, ridicându-şi pleoapele ochilor cu mâinile şi abia umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiţei, şi un glas slăbănogit îi zise:

- Bine ai venit, că de mai întârziai, şi eu mă prăpădeam.

O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiţă, şi căzu mort, şi îndată se şi făcu ţărână."

(Petre Ispirescu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, preluat de la Scriptorium)

6 comentarii:

lektor spunea...

Cred ca a fost prima poveste pe care-am citit-o de la un capat la altul. Era o cartulie mica, cu un fat frumos pe coperta. Probabil ca-ti aduci aminte de editia respectiva.

Da' ce pun frantzuzsii in croasante de esti asa de melancolic azi?!!

Iliuţă spunea...

Ca sa iti livrez un secret, eu sint mai degraba adeptul bolurilor cu cereale la micul dejun, dar nu spun la nimeni. Cred ca erau modificate genetic.

lektor spunea...

Bol cu cereale, brinza pe piine, acelasi croasant :-D

Imi aduc si acum aminte de mama care-mi dadea mamaliga rece cu lapte dulce in fiecare dimineata. Ce vremuri...

M spunea...

Si daca tot sintem la ora dezvaluirilor, hai sa zic si eu ca piinea prajita cu unt plus o felie de brinza din categoria usoara si cacaoa cu lapte fierbinte la micul dejun e unul din momentele mele culinare de virf. In ce ma priveste, combinatia asta bate multe chestii. E gustos, tihnit, mi se intimpla aproape zilnic si e verificata de ani de zile. E, de fapt, un ritual de care aproape ca nu ma pot lipsi.

lektor spunea...

Un cognac, ceva, in lapte sau cafea? Nimic, nimic? Sau nici asta nu merge la micul dejun?

M spunea...

Eu nu stiu ce merge sau nu merge la unii si la altii. Sau de stiu, ma cam lasa rece. Mai degraba umblu cu deviza: nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-ti place. Asa ca... nema cognac la micul dejun.

Trimiteți un comentariu