Vecină, dragă vecină

D-lui Marius de Caen, cu stimă

Vecina mea orgasmică şi convertită la cîntat a întins coarda la maxim pe la vreo joi seara. Se pare că invitase mai mulţi băieţi ca să pregătească împreună un casting pentru Star Academy.

Pentru cei care nu cunosc, acesta este numele unei emisiuni de pe TF1 în care nişte mucoşi cu un talent presupus nativ sînt inchişi într-un castel unde iau lecţii de cîntat şi de dansat şi unde sînt filmaţi în permanenţă. O dată pe săptămînă se organizează un concert unde trebuie să demonstreze ce au mai învăţat.

Ideea este că la bază există foarte mulţi candidaţi, prilej pentru TF1 să mai umple ceva timp de emisie cu filmări din timpul selecţiei. Cred că ştiţi cum e genul. Apare unul care se crede Madonna în faţa unui juriu format din artişti consacraţi şi începe să producă, iar juriul de regulă sughite de rîs. Telespectatorii se presupune că fac asemenea.

Aşa şi vecina cu invitaţii ei. Şedinţa se desfăşura în felul următor: se ia una bucată de melodie de Brian Adams (nu pot să vă spun titlul ei pentru că reuşesc să îmi aduc aminte melodia numai cînd dorm) şi se lasă în cîntătorul de CD-uri pînă la refren. Apoi se opreşte şi asistenţa încearcă să reproducă cît mai fidel lălăiturile starului, după care iar se bagă CD-ul, etc. Şi asta fără oprire, pînă pe la 1 noaptea, oră la care nu am mai rezistat, simţind şi eu nevoia biologică de 7 ore de somn pe noapte, mi-am tras pantalonii pe mine, am urcat şi am infipt mîna în soneria uşii de unde răzbăteau mugetele. După o vreme - timp în care încercam să mă gîndesc în ce naiba mă băgasem, dacă ieşea un mascul şi îmi dădea un cap în gură - a apărut vecina în halat de baie. Pas mal du tout vecina, o corcitură extrem de reuşită euro-asiatică. Hmm, halat de baie, mai mulţi băieţi în apartament, suna interesant! Deşi începusem să ezit mi-am adunat totuşi veninul şi i-am zis fără ocolişuri că ori se opreşte ori chem flic-ii. În treacăt fie spus, am aflat ulterior că la ei, ca şi la noi, cu greu faci un flic să-şi deplaseze hoitul pentru atîta lucru. Cert este că a murmurat nişte scuze şi s-au oprit imediat. Nici aseara n-am auzit nimic. Şi nici orgasm nu a mai avut.

Începe să îmi pară rău că am oprit din ascensiune nişte stele în devenire...

Vine o vreme ...

... în viaţa omului cînd trebuie sa facă un drum pînă la Ikea ca să işi mai ia una alta prin casă.



Ultima oră
Numai ce ne-am pus centurile de siguranţă şi am dat să pornesc reactoarele, am constatat că Hummerului îi venise cheful să nu mai aibă baterie. Cum talentul meu tehnic dă pe afară, am trimis-o pe doamna cu delicateţe înapoi acasă, urmînd ca eu să găsesc o soluţie salvatoare. Am apelat atunci cu încredere la paznicul parcării care s-a oferit cu voioşie să mă împingă. Mă sui în cockpit, sun turnul de control şi mi se alocă pista 026. Ajutorul meu începe să mă împingă. Numai că omul era cam mărunţel şi nu dovedea deloc. Aşa că l-am convins să se urce el la volan şi să împing eu. Cînd prinsesem ceva viteză, am constatat că noul şofer nu ştia să ţină volanul drept şi că încă puţin şi ne izbeam în celelalte Hummer-uri parcate cuminţi la locurile lor. Nici pe frînă nu ştia să apese, aşa că numai eu ştiu cum m-am agăţat de vehicul într-un gest de disperare - cu gîndul la ordinul de mărime a asigurării ce o voi fi plătit la anul - ca să-l opresc în final la un mm de un nevinovat Porsche, a cărui tablă gri metalizat strălucea nesimţit în lumina becurilor chioare. Am hotărît atunci că e mai cuminte să mă repliez spre locul meu de parcare, fluierînd a pagubă. Atunci a apărut Făt-Frumos şi mi-a propus să pornesc de la bateria calului lui, cu ajutorul cablurilor ce le avea în coburii şelei pentru astfel de ocazii. La a doua cheie, zumzetul liniştitor al puternicului motor de 1,2 litri mi-a adus pacea în suflet. Doamna a coborît imediat şi purtaţi de bidiviu repede ca vîntul am ajuns unde ne-am dorit.

Ce frumos a fost la Ikea!

Roşu

După cum arăta cerul azi dimineaţă, sfîrşitul lumii pare o chestiune de ore.





La birou, într-o sală de şedinţe de la parter se vaccina gratis contra gripei. Deci e clar.

La cantină, bucătarii nu păreau neliniştiţi. Erau îmbrăcaţi în costume ridicole, dădeau pe gratis păhărele cu tequilla, localul fusese ornat cu ghirlande de prost gust, iar din difuzoare se scurgea Company Segundo. Pe sindicalistul de la CGT l-am văzut cu 3 păhărele de tequilla pe platou. Misterul nasului său neobişnuit de roşu s-a lămurit imediat.

Eu am mîncat chilli con carne.

Viaţa la bloc

Vecina de alături a născut acum vreo lună. De atunci, îi zîmbesc cu simpatie pe hol de cîte ori o văd. Singurul contact pe care l-am avut cu ea înainte a fost cînd i-am sunat la uşă să o rog frumos să îşi mute grătarul în colţul opus al balconului, pentru că aerul din vastele mele apartamente devenise deja irespirabil.

Vecina de deasupra avea pînă acum cîteva săptămîni minim trei orgasme zgomotoase pe noapte. La început a fost simpatic, după aceea mai puţin, ba chiar complexant uneori. Prin nu ştiu ce miracol s-a oprit din orgasme, dar a început să cînte. Din ce şi cum cîntă mi-am putut da seama că e fan Vitnei Hiuston, Sailin Dzion (cu accent quebecoz, dacă nu v-aţi prins) şi Star Ac.

De mai mult timp mă agresează mirosul de ţigară din lift. Deşi e un lift frumos, proaspăt capitonat cu roşu, dintr-un bloc burghez, se pare că cineva o comite chiar în spaţiul îngust al maşinii de urcat persoane la etajele superioare. Nu mi-aş permite să critic pe fumători cu privire la obiceiul lor care este o alegere personală, însă cred totuşi că fumatul în ascensor e un obicei cît se poate de reprobabil. Convingerea mea este întărită mai cu seamă atunci cînd vin cu o migrenă babană pe cap seara de la lucru. De aceea am compus un afiş anonim în care le sugeram în termenii cei mai politicoşi cu putinţă celor interesaţi să îşi vîre ţigara aprinsă între cele două fese în timpul celor 30 de secunde necesare urcatului sau coborîtului. Afişul a dispărut din lift după vreo două ore, iar de atunci nici nu mai miroase a ţigară.

La începuturi

Companie franco-română de navigaţie aeriană
Societate anonimă cu capital de 10 000 000 de franci
22, rue des Pyramides, Paris
Tel.: Gut: 45-09, Louvre: 05-77
Telegrame: Aireuropia-Paris

Serviciu cotidian cu avion limuzină
Pasageri.Scrisori.Colete.

Paris - Strasbourg în 2h30
Paris - Praga în 6h
Paris - Varşovia în 9h
Paris - Viena în 8h
Paris - Budapesta în 10h

Aerogările din Belgrad, Bucureşti, Constantinopol vor fi deschise în iunie şi iulie 1922.