07 noiembrie 2005

Jurnalism de la mama lui Patriciu

Săptămîna trecută citeam în Dilema:

Dar pentru ca Dilema veche să rămînă cea mai bună revistă din România, trebuie să redevenim doar jurnalişti. De aceea, am fost de acord, potrivit statutului societăţii care cerea acordul acţionarilor minoritari, ca acţionarul majoritar Mircea Dinescu să îşi vîndă jumătate din acţiuni domnului Dinu Patriciu.


Să înţeleg că dacă nea Patriciu are juma' din acţiunile lu' Dinescu la dilemă, o să ajungă ăştia jurnalişti adevăraţi?

Săptămîna asta, citind o bucată de jurnalism adevărat, aflăm că nea Pleşu călătoreşte mult, vai de steaua lui:

Călătoresc mult. Mult mai mult decît vreau. Am o imagine destul de amănunţită a companiilor aeriene din Europa. Şi am motive să firitisesc, patriotic, Tarom-ul. Serviciile din timpul zborului sînt un barometru exact al crizei prin care trece bătrînul şi, pînă mai ieri, voluptuosul nostru continent. Swissair nu mai oferă pasagerilor săi nimic, în afară de apă. Restul trebuie cumpărat la preţuri pipărate. [...]
"Europa e săracă!" - strigă, stingherită, fiecare bucăţică de pîine. "S-a terminat cu răsfăţul!" Ei bine, pe cursele Tarom, vechile deprinderi ale zborului de lux s-au păstrat. Un aperitiv, ceva cald, ceva dulce. Eşti asistat cu o simpatie vag maternă, poţi să ceri o chiflă suplimentară.


Filosofic, mînca-ţi-aş! Să scrii bancuri din astea pe un blog, mai merge, dar să le bagi la Dilema şi să mai cîştigi şi un ban, daţi-mi voie să rîd ignar şi grobian: hă hă hă!

11 comentarii:

lektor spunea...

Eu am zburat doar o singura data cu taromul, si daca stau sa ma gindesc bine a fost chiar misto. Se putea fuma pe vremea aia. Vinul curgea in cantitati industriale, iar mincarea frigea de-a dreptul de cit de calda era. Chifle extra, hehe, intr-adevar.

Ei ce zici, pot sa scriu si eu articol la Dilema?

Iliuţă spunea...

Eu am zburat de mai multe ori cu ei. În luna mai am venit de la Bucureşti cu Tarom, aşa, pentru variaţie. Ce să zic, nu e rău, mîncărică, vinişor, etc - deşi să zici că eşti asistat cu o simpatie vag maternă mi se pare cam exagerat.

Eu zic că dacă reuşeşti să tragi şi tu nişte concluzii inteligente, că dacă nu mai primeşti haleu în avion, înseamnă că Europa merge naşpa (se vede treaba că n-a zburat încă cu Delta, să zică şi despre SUA ceva), poate ai vreo şansă. Dacă nu, eu zic să mai duci nişte sticle la pubelă, să mai rîdem şi noi din cînd în cînd :)

M spunea...

Nici SAS-u' nu mai da nimic pe de-a moaca pe anumite zboruri. Iar cit mi-au cerut pe un sandwich minuscul, vested si trist, m-a lasat fara grai (peste 5 euro). La ultima calatorie cu ei, la dus, am mincat ciocolata cumparata de la duty free, iar la intoarcere am avut pachet, din care am mincat la vedere, cu nesimtire, in semn de protest. Nu a comentat nimeni. Nici acum nu stiu daca e permis sa-ti aduci mincarea cu tine si s-o pui de-un picnic la altitudine.

Si eu amintiri culinare frumoase cu Tarom-ul, dar e drept ca n-am mai zburat cu ei de vreo citiva ani, de cind au anulat cursa directa spre CPH. Nu stiu cum e acum.

M spunea...

Na, tomnai am aflat cum e acum cu Tarom-ul. Sa mor de ciuda, nu alta. :)

Insa aia cu simpatia vag materna nu mi s-a intimplat prea des. Dimpotriva. Pina si scandinavii sint mai mierosi. Acum ca-i din suflet sau din datorie nu mai stiu.

Iliuţă spunea...

Simpatia ceea maternă am simţit-o mai demult pe pielea mea cînd am fost îmbrîncit pe scaun ne o hazeaică de la Tarom în timp ce îmi aranjam bagajul sus, pe motiv că trebuie să ne grăbim :)

Iar în luna mai, la ultimul zbor cu ei ne dăduseră catalogul cu produse detaxate. Cineva din faţa mea vroia să cumpere un cartuş de Kent:
- N-avem Kent
- Ah, atunci dati-mi un cartus de Marlboro, îl văd aici în catalog
- N-avem nici Marlboro
- Hmm, Rothmans atunci? Tot din catalog.
- Nici. N-avem decît LM.
- LM? Nu văd scris aici. Bine, atunci LM. Poftim 10 euro.
- Vă rog să îmi daţi bani potriviţi pentru că nu am rest.
- Nu am bani potriviţi. Pot să plătesc cu cartea de credit?
- Nu. E stricată maşina.
- Bine, atunci nu îmi mai daţi nimic.

Oricum astea sînt întîmplări punctuale. În general, repet, e bine cu Taroama naţională.

M spunea...

Da, izolate, dar sa stii si eu am surprins la un moment dat o discutie asemanatoare. Mie-mi placea cu Taromul ca era zbor direct si ca se vorovea pe romaneste cu doua ore juma inainte sa pun piciorul pe betonul Otopeniului - nerabdarea, bate-o vina - :), chit ca riscam sa iau una dupa ceafa de la cite-o stewardeza premenstruala care s-a trezit cu dosu'-n sus. :)
La bune: pe linga mincare acceptabila, pustiul meu a primit de citeva ori creioane colorate si-o cartuile aferenta. Si, ocazional, am intilnit si zimbete binevoitoare.
Cam asa...

lektor spunea...

Dar cu fumatul, eh? Nimeni nu-si mai aduce aminte de locurile din spate unde se putea pufai in liniste? Ce vremuri ...

Iliuţă spunea...

Ba da, eu îmi aduc aminte. Chiar am şi acceptat un loc acolo numai ca să stau la geam. Nu-ţi spun cum miroseam la sfîrşitul cursei şi ce migrenă am avut după aceea. :)

M spunea...

Criteriul cu fumatul e pe lista de negative in cazul meu.

lektor spunea...

NEGATIVE??!!! Dar tu stii ce buna e cigarea inhalata la treizeci de mii de picioare? Hmmmmpphhhfff..... (si acum dau nervos din deget pentru "scrumat", la cinci ani dupa).


P.S.: ktrmuncv? Aici am ajuns?

M spunea...

Recunosc, nu stiu, dar nici nu ma arde buza dupa. Fiecare cu placerile sale.

Trimiteți un comentariu