05 iulie 2006

În vreme de război

Săptămîna trecută au început soldurile în magazinele de ţoale din Franţa. Este o nebunie generalizată în care femei dezlănţuite, după ce au prospectat piaţa cu o săptămînă înainte, umblă cu cartea de credit într-o mînă şi cu ghearele scoase la cealaltă, gata să scoată ochii adversarelor care jinduiesc la aceeaşi pereche de chiloţi ca ele.

Una peste alta, este o perioadă în care fiecare îşi poate reîmprospăta stocul de haine pînă la soldurile următoare. Ţi s-au îngălbenit sub braţ de la transpiraţie toate tricourile pe care le ai de trei ani? Pantofii nici daţi cu cremă nu mai pot fi purtaţi? Pantalonii nici călcaţi nu reuşesc să îţi îndepărteze aerul de omul cavernelor? Acum e momentul!

Începusem aşadar să arăt ca un vagabond, nu numai datorită bărbii nerase de o săptămînă, aşa că am hotărît să înfrunt vitejeşte hoardele barbare care au invadat magazinele. Nu voi povesti foarte multe din aventura căutării unor tricouri, blugi şi cămăşi, voi face doar observaţia că în magazinele cu articole bărbăteşti miroase altfel decît în magazinele pentru femei atunci cînd afară sînt 35 de grade. Tot e bine, pentru că în felul acesta am rămas fără păr în nas. Am putut să fac comparaţia în momentul în care m-am nimerit din greşeală într-o Zara fără raion pentru bărbaţi. Desigur că acasă am fost întrebat: - Cum, nu ştiai că acolo nu e pentru bărbaţi?!

Nu, nu ştiam, recunosc cu ruşine. Însă fără ruşine recunosc că mi s-au aprins toate beculeţele în faţa unei cămăşi de pe raft la Springfield. Cînd am văzut-o cum mă aştepta, o lumină divină s-a aprins deasupra ei în timp ce nişte coruri reunite de heruvimi şi şoimi ai patriei au intonat un aleluia scurt. Am cumpărat-o fără să stau mult pe gînduri şi astăzi m-am gîndit să o port pentru prima dată.

Bineînţeles că cei de la birou, şocaţi de atîta rafinament vestimentar, au făcut remarci savuroase, din care am reţinut doar una, aceea că azi e periculos să te îmbraci în felul acesta, al cărei sens l-am priceput de-abia seara, cînd a trebuit să grăbesc pasul preventiv în faţa unui bar cu televizor din care cineva a strigat înspre mine:
- Huo Portugalia!

7 comentarii:

andressa spunea...

Ca nuca-n perete, zic si eu ceva - apropo de "hua Portugalia" - cum au putut, mai, sa puna televizoare in toate McDonald's-urile? in Bucuresti cel putin, nu stiu la altii cum e...

Urla comentatorii tot timpul, nu poti sa savurezi un McFlurry...
Si se duce naibii ideea de "fast"-food. Cum mai e "fast" daca stai sa vezi tot meciul?

In rest, mi-au placut cele 5 minute de shopping :)

Iliuţă spunea...

Vezi? Nu mai bine faci ca mine sau ca d-l Lectornean? Nu mai bine nu te duci la magonads decit fortat de imprejurari? :)

Lulu spunea...

Vai de mine cat de pline de minunatii la reduceri trebuie sa fie magazinele, cate rochii, cati pantofi, cata lenjerie ! Cornul abundentei se revarsa peste oras in aceasta perioada de glorie ! Norocosule !

Iliuţă spunea...

Eu n-aş zice că-s norocos, pentru că pentru mine nu există zăbavă mai enervantă decît umblatul prin magazine. Dar mă resemnez cu ideea că le iau ieftin şi îmi ajung pentru o vreme în care nu mai sînt nevoit să calc prin astfel de locuri. În plus, eu nu mă îmbrac în rochie :)

Lulu spunea...

Si tu, Illiutsa? Am innebunit eu sau si tie si Lektorului v-au disparut posturi ?

Iliuţă spunea...

Pai e bine sa faci menaj din cind in cind prin aberatiile personale, nu?
Inca n-am avut timp sa rad cam tot ce vroiam sa rad, dar cum am un minut, cum mai rad vreo doua-trei :)

Lulu spunea...

bine dar mie imi plac multe din alea de vrei sa le razi :-(

Trimiteți un comentariu