27 decembrie 2006

Cum să pari intelectual în 4 paşi

1. Te urci în metrou şi ocheşti un loc strategic. Alături e o doamnă care citeşte Amélie Nothomb, în faţa ta e un informatician care se joacă la pleisteişăn portăbăl şi în faţa doamnei e unul cu ochelari fini care se uită în gol cu ultimul număr din Le Monde diplomatique în mînă. Cînd dai să te aşezi, trebuie să atingi din greşeală genunchii tuturor şi eventual să îi calci pe bombeuri spunînd pardon şi zîmbind cu graţie.
2. Cu mişcări tacticoase, iar dacă vecinii nu sînt atenţi, ai grijă să le dai cîte un ghiont, îţi scoţi din geantă un volum din Război şi pace în ediţie de buzunar pe care l-ai primit de la un Moş Crăciun ranchiunos şi răzbunător. Ca să nu superi pe Moş, te simţi obligat să cari cu tine piatra cubică măcar două-trei săptămîni. Scoţi aşadar volumul şi îl pui pe genunchi privindu-l un moment mai lung.
3. Ridici privirea către ceilalţi, constaţi satisfăcut că informaticianul a pierdut trei vieţi din neatenţie în timp ce se uita la tine, doamna silabiseşte titlul cărţii tale privind cu coada ochiului iar domnul ridică dintr-o sprînceană. Toţi au o teamă difuză în priviri.
4. Teama se transformă în groază cînd le zîmbeşti discret, suspini oleacă, apoi deschizi volumul la pagina 632, iei o poză visătoare şi te faci că citeşti.

7 comentarii:

tot eu spunea...

si eu am ramas socata cand am vazut cata cultura se consuma in metroul parizian; numai ca eu nu pot citi in timpul mersului, ca ma doare capul

andreea_fornow spunea...

bine ca nu citea toata lumea Devil wares Prada, ca acum 2 luni cand ma plimbam eu pe M8:))

Woodisor spunea...

asta chiar ca e rea!
cred ca poti folosi si Dostoievski :)... eu carasem cu mine Demonii vreo 3 saptamani dar chiar o citeam... de atunci toti colegii ma stimeaza ... intr-un mod diferit... :) unii dintre carcotasi imi zic si buna ziua, desi nu avem nimic de impartit :)
dar e buna ideea...
ai reusit sa o pui in aplicare pana acum?

Suzi spunea...

deci cartea-i grea...:)

lektor spunea...

Domnu' Iliutza, un singur personaj lipseste din cadrul acesta idilic. Eu, stind in picioare, rinjind diabolic si desurubind meticulos o sticluta de coniac scoasa din buzunarul alendelonului.

Iliuţă spunea...

Hm, va primesc in cadrul idilic cu anumite conditii: sa fiti imbracat in costum, sa aveti un fular alb lung de matase infasurat neglijent in jurul gitului, sa aveti palarie pe cap si sticluta sa fie din aia plata, numai buna de strecurat in buzunarul costumului (sau in ciorapul de nylon) :)

lektor spunea...

Si o umbrela portocalie cu miner sidefiu. De acord.

Trimiteți un comentariu