Dacă e somaţie, atunci cu plăcere

1. L-am citit pe Coelho
2. Am primit de la un prieten cadou un bonsai. Mi-am cumpărat pentru ocazie o carte despre creşterea şi îngrijirea bonsailor, de unde am aflat că specia din care făcea parte bonsaiul meu era una extrem de sensibilă, carmona îi zice. După ce am aflat acest lucru, copăcelul a început să facă nişte purici albi pe frunze. Mi-am cumpărat atunci un spray special contra puricilor de bonsai cu care îl dădeam cu dragoste. În plus, îi făceam duş regulat, că aşa scria în carte. Nu a avut nici un efect, planta a înflorit şi apoi a murit. Am plîns-o şi am jelit-o.
3. În memoria bonsaiului am cumpărat nişte pămînt proaspăt de la florărie şi l-am pus în ghiveciul japonez rămas. Am semănat acolo un sîmbure de avocado cu gîndul să fac un avocado bonsai. Sîmburele a încolţit după vreo lună şi a crescut mîndreţe de copac pe care l-am iubit şi l-am îngrijit. Cu toate eforturile mele de a-i tăia vîrful, de a îi da o formă oarecare conformă cu unul din stilurile japoneze de bonsai, el a crescut tot cum a vrut el, adică în sus şi cu nişte frunze mari. Acum se prezintă sub forma unei tije de vreo 50 cm cu 5 frunze înspre vîrf. Are trei ani, uit să îl ud cu săptămînile şi se încăpăţînează să reziste într-un ghiveci din care a consumat tot pămîntul. Nu-l mai iubesc, dar nu pot nici să îl omor.
4. Am un aipod şafăl pe care l-am comandat de pe internet a doua zi după ce a fost anunţată ieşirea lui pe piaţă. Refuz totuşi să îl utilizez cu căştile lui albe, am nişte căşti filips de culoare neagră care se prind de urechi.
   
5. Cînd s-a deschis megonadsul din Iaşi, am rîvnit foarte mult să intru să mănînc acolo dar, cînd am văzut cum stătea lumea la coadă la intrare, am renunţat. Am revenit apoi regulat, cînd se banalizase deja şi de fiecare dată mîncam gratis, pentru că aveam o cunoştinţă care lucra acolo şi care refuza să mă lase să plătesc. Îmi plăcea foarte mult.

Nu somez pe nimeni, deja am făcut un efort deosebit şi mi-am încălcat principiul de a nu răspunde la provocări din astea decît în faţa Marii Adunări Naţionale.
Partea bună e că am reuşit să mai scriu una fără să am nimic de scris în mod special.