Pe o scară

După cum se ştie, pe scările rulante circulaţia se efectuează pe două benzi: pe banda din dreapta se stă, adică se merge cu viteza scării, pe banda din stînga se circulă în pas alergător fluturînd în mînă servieta şi atingîndu-i violent cu ea pe cei aflaţi pe banda din dreapta.

Ceva mai devreme, două coţofene discutau liniştite pe partea stîngă a unei scări rulante interminabile. Din spate venea într-a cincea o pupăză, stîrnind un nor de praf în urma ei, iar în norul de praf mergeam eu, profitînd de pîrtie, căci mă grăbeam din cauză că trebuia să ajung la şedinţa organizaţiei de pionieri.

Pupăza, ajungînd coţofenele, se împinge cu sete în cea din urmă în semn de dă-te fă la o parte, aici ţi-ai găsit? Coţofana, continuînd discuţia, mimează gestul de a se da la o parte, întorcînd o mutră acră înspre pupăză. În clipa imediat următoare, feţele coţofenelor nu îşi mai aminteau decît că lămîia ce tocmai o împărţiseră rapid între ele era de fapt miere. O, vai, ce mai faci, Janette? Ne pupăm? La noi e de trei ori. Aaaa, la noi e de patru ori. Ţoc-ţoc-ţoc-ţoc şi încă o dată ţoc-ţoc-ţoc-ţoc.

Eu unul am stat răbdător în urma lor, eram cam pe la jumătatea scării. Mi-am zis că spectacolul lumii e mai interesant decît înfierarea duşmanilor de clasă în şedinţa organizaţiei de pionieri. Şi oricum, de cînd am văzut cum se poate mînca în capitalism pentru şăpte ioro cincizeci, am simţit cum înaltele idealuri încep să se clatine.