Reflecţii în pas cu moda

Deoarece începusem să primesc observaţii mai mult sau mai puţin pline de umor din partea unor binevoitori de la birou şi nu numai, am luat hotărîrea majoră a achiziţionării unor articole de îmbrăcăminte (şi a unui nou deodorant), profitînd totodată de perioada de reduceri în curs. Cum stă bine oricărui inginer, am întreprins un amplu studiu. Astfel, mai multe variante de ţinute potrivite cu statutul social s-au prezentat, din care am selecţionat două care mi se păreau mie mai importante, datorită potenţialului de re-integrare în societate pe care îl reprezintă:

I.) ţinuta de salariat la bancă, menită să acorde un prestigiu deosebit muncii de birou, să arate respectul faţă de interlocutorii din şedinţe şi care se compune din:
- pantofi cu vîrful ascuţit sau nu, acoperiţi de un strat fin, dar protector, de praf care mai are rolul de a ascunde încreţiturile urîte ale materialului sintetic (sau nu) din care sînt făcuţi
- şosete cu michimauşi
- pantaloni de stofă care lucesc în fund cu sclipiri de culoarea scanului ergonomic pe care au onoarea să se aşeze zilnic, chiar de la a doua purtare, călcaţi cu dungă ce se pierde undeva în nişte cute ceva mai sus, la spate, cam pe acolo unde încep să lucească
- chiloţi de tip boxer, cu michimauşi
- cămaşă asortată pe care se poate vedea o urmă de fier de călcat dacă se dă puţin la o parte reverul stîng al
- hainei de costum pe al cărei guler a nins puţin cu mătreaţă. Această haină este confecţionată din acelaşi material cu pantalonii de mai sus şi prezintă nişte încreţituri foarte frumoase în dreptul şalelor, de la acelaşi scaun ergonomic sau poate chiar de la scaunul automobilului cu care salariatul s-a născut lipit de fund. Buzunarele se cască puţin deoarece în cel din stînga se ascunde un telefon mobil ce cîntăreşte 450g, dar care ştie să facă multe iar în cel din dreapta se află portmoneul burduşit cu cărţi de credit şi diverse badge-uri, din care cel mai important este acela cu care se poate plăti deliciosul espresso de la barul întreprinderii de două ori dimineaţa şi de trei ori după-amiaza.
- cravată cu michimauşi care se va arunca cu un gest ferm peste umăr, ori de cîte ori va fi nevoie în timpul mesei de la cantină, cînd se vor consuma, aţi ghicit, orez cu peşte

II.) ţinuta de tătic tînăr (şi frumos) ieşit cu ficiorul la tobogane într-un parc dintr-un cartier de bogaţi, în uichend, alcătuită după cum urmează:
- adidaşi de marcă sau ciocate în picioare, 150 de neuro minim
- blugi din aceia strînşi pe glezne şi înguşti pe fund, cu turul căzut, ca să împiedice orice mişcare liberă, dar producînd un efect ravisant mămicilor de sex feminin care admiră de pe margine performanţele tăticului care se dă pe tobogan
- chiloţi CK ai căror elastic ar trebui să se vadă discret deasupra blugilor căzuţi pe vine dar nu se vede din cauză că afară e frig şi şoldurile sînt acoperite de pulpanele unui
- pardesiu cu coate din piele, murdar cu nisip la spate, deoarece nu te poţi juca cu lopăţele şi găletuşe fără să te murdăreşti măcar puţin
- două fire albe subţiri din plastic ieşind din buzunarul pardesiului, asortate cu albul elasticului de la chiloţi, ca să creadă mămicile că ai aipod
- fular verde legat stil juvăţ la gît, asortat cu barba nerasă secsi şi părul vîlvoi presărat savant şi el cu firicele de nisip

Rămîne de văzut totuşi cum pot fi împăcate cele două ţinute, ştiut fiind faptul că barba nerasă secsi nu este acceptată în întreprindere nici măcar vineri, cînd e zi de chejuăl fraidei, iar ca să crească aşa frumos pînă sîmbătă dimineaţa nu prea e vreme.