Două tehnici de înşelare a duşmanului de clasă

1. Te duci cu toată lumea la restaurant la prînz şi începi să faci mofturi la luarea la cunoştinţă a listei mîncărurilor din meniu. Toată lumea comandă plat du jour dar tu îţi iei nişte tagliatele cu somon, avînd grijă să precizei că trebuie să fie puţin mai reci decît potrivit de calde iar sosul să fie mai doar mai puţin gras decît potrivit de gras. Ceilalţi sînt serviţi imediat, tu mai aştepţi cîteva minute, întrucît n-ai comandat plat du jour şi ia mai mult timp pînă se face, cu respect faţă de condiţiile impuse. Toţi găsesc că mîncarea lor din farfurie este bună, vinişorul din carafă e şi el acceptabil, numai sarko e un mare bou. Tu, în schimb, ridici pastele cu furculiţa din farfurie în scîrbă şi numai guşti puţin. Îl chemi apoi pe chelner şi îi faci mizerie că ce-i cu mîncarea asta pentru animale, că aşa ceva nu este posibil, etc. Chelnerul, ce să facă, îţi aduce în schimb o halcă de carne de vită în sînge, pe care tocmai ai criticat-o în meniu, dar care acum e foarte bună, sensibil mai scumpă decît tagliatelele şi se scuză pentru dezagrement, asigurîndu-te că nu îţi va lua un ban în plus faţă de comanda iniţială.

Ca o subtehnică, merge şi să comanzi ce-i mai scump în meniu, ceilalţi luîndu-şi paste, iar la sfîrşit să propui cu un aer nevinovat să împărţim nota frăţeşte ca să nu ne mai complicăm în calcule cu virgulă.

2. La ora două fără un sfert se pleacă în haită la cafeneaua întreprinderii. Obiceiul e ca în fiecare zi să plătească altul, pînă ce vine rîndul fiecăruia. Cînd e rîndul tău, în drum spre cafenea, intri la toaletă şi rămîi un timp. Cînd ieşi de acolo, te aşteaptă deja o cafea pe măsuţă şi poţi astfel interveni liniştit în mijlocul unei discuţii pasionante despre ultimul episod din "Les experts".

În schimb, cînd toaletele sînt ocupate toate, eşti obligat să mergi cu restul lumii. La cafenea scoţi din buzunar cartela magnetică pentru a plăti şi vînzătoarea îţi spune că trebuie să o mai încarci cu bani că nu sînt destui. Atunci te întorci spre ceilalţi şi ceri senin o cartelă de la cine are. De obicei se va găsi cineva să o întindă pe a lui.