26 mai 2008

Încolonaţi, spre un viitor luminos

Un amic de-al meu, ca multe alte cunoştinţe ce le am, e mare sportiv. Joaca ping-pong de plăcere. Pentru asta, s-a înscris într-un club la care merge regulat şi acolo învaţă de la un profesor să dea cu bila în masă şi nu în fileu. Ca un fost mare campion la campionatul pe bloc, l-am întrebat care-i şmenul să ai profesor de ping-pong. N-ar fi mai oare mai fain să joace o bilă cu amicii, "cîştigătorul la masă", în afara oricărui cadru organizat şi fără echipament de performanţă? Cică nu, că dacă vrei să joci ca lumea, trebuie să fii îndrumat de un antrenor şi că e mult mai fun să scoată cineva untul din tine. Am fost mai demult cu el în uichend la reşedinţa lui secundară, am jucat un ping-pong cu el şi l-am bătut. S-a supărat puţin pe mine şi m-a lăsat să joc cu nevastă-sa, în timp ce el răsfoia reviste cu ipozi.

Alţii pe care îi cunosc merg la schi în fiecare an numai în Elveţia. De fiecare dată plătesc scump cursuri de schi unui antrenor cu diplomă de antrenor care îi învaţă să ia curbele, să coboare uşurel pe pantele înzăpezite şi cîte şi mai cîte. Evident că şi-au cumpărat costume de schi din materiale foarte uşoare, cu sistem de balizaj în caz de avalanşă, ochelari care nu se aburesc şi cască de protecţie pentru căzături la viteze de 150km/h. Bine fraţilor, i-am întrebat, da' dacă ştii să cobori în mod onorabil o pîrtie, nu-i mai fain să o iei frumuşel cu picioarele tale la vale, fără sprijinul vreunui antrenor? Mai iei o izbă, sau nu, te mai opreşti undeva, mai admiri puţin peizajul, o iei iar la vale, la prînz poposeşti la crîşmă şi mănînci o chestie cu amicii cu care ai venit în vacanţă. Cica nu-i fain. Atunci cînd ai un antrenor, lucrezi mult mai bine, el îţi arată tehnica, îţi spune cum să dozezi efortul astfel încît să ai performanţe maxime.

Fiind şi eu un foarte mare sportiv, mi-am amintit ieri că în beci zăceau nefolosite nişte role. Aşa că le-am apucat de şireturi şi m-am dus cu ele în Bois unde, reamintesc publicului, duminica nu se circulă cu maşina. Soarele era sus pe cer, păsărelele ciripeau, o prostituată rîdea veselă la trecători de pe marginea drumului, o adiere de vînt smulgea puful păpădiilor, ce mai, era vorba de un moment frumos al vieţii ce merita trăit cum se cuvine.

Încă de la primele mişcări - şovăielnice, că aşa-i la început şi nici nu plătisem nici un antrenor - mi-a strigat cineva să mă dau la o parte. După ce m-am executat, am auzit un fel de zvrrr intens şi pe lîngă mine a trecut în mare viteză un stol de biciclete de minim 2000 ioro bucata pe care pedalau voioşi nişte oameni cu pantaloni scurţi mulaţi pe forme, cu fundul îngroşat în scopul ca să nu doară tare, maieuri colorate ca la turul Franţei, plosca cu apă agăţată la spate ca să permită hidratarea cu minim efort şi maxim de supleţe în timpul mersului, pentru a nu pierde preţioase secunde, ochelari de lăcustă şi căşti de protecţie. Cum mă oprisem pe margine, m-am uitat în jur şi am remarcat cum pe acolo treceau disciplinaţi şi mulţi alergători avînd pe ei cele mai avansate descoperiri în domeniul echipamentului sportiv, menite să sporească în mod radical performanţele obţinute: haine mulate, adidaşi torşăn şi ceasuri care arată, pe lîngă ora exactă, ritmul cardiac, numărul de calorii consumate, traseul urmat, starea vremii şi fluxuri rss cu cele mai noi ştiri, cu posibilitatea de a publica din mers direct pe twitter. Din urechi nu le lipseau la niciunul căştile de la ipod.

Am văzut şi nişte sportivi foarte interesanţi, erau vreo 20 de persoane care alergau pe acolo pe nişte schiuri cu rotile şi se ajutau la împins cu beţe, întocmai ca la schi de fond. Iată un sport interesant, mi-am zis, moment în care s-au oprit gîfîind în dreptul meu doi dintre ei, tată şi fiu. Şi tatăl i-a zis fiului, care îl asculta numai urechi: uite, fiston, aici e locul ideal pentru schi de fond, priveşte calitatea asfaltului, lărgimea străzii şi numărul de kilometri pe care îi poţi parcurge. Aici se poate lucra cel mai bine, o să vezi cum în scurt timp o să fim atît de buni încît o să ne parcurgem toată distanţa cu cel puţin 30% mai repede, totul e să nu ridicăm piciorul de pe pedala de acceleraţie.

E clar că trebuie să-mi revizuiesc puţin strategia. Ar trebui să mă înscriu şi eu într-un club, ceva, e clar că nu ştiu să mă dau cum trebuie cu rolele.

10 comentarii:

Antilulu de la Kourou spunea...

adidaşi torşăn.... ce amintiri!

imi dau lacrimile numai cind ma gindesc la biata mea tinerete...

Si eu vreau sa ma inscriu de urgenta la un club de baut. Cica nu poti deveni beutor adevarat daca nu tii profesional paharul in mina. Pina si pentru asta iti trebuie antrenor, mama ei de viata.

Iliuţă spunea...

Asa e, la orice iti trebuie antrenor. Problema e, la baut, ce performanta vrei sa obtii?

Le citoyen de Kourou spunea...

Vreau sa ma perfectionez in baut artistic. Se spune deja despre mine ca as fi un bautor de forta, si nu-mi place, e falş. Jiosuiartistmoa! Parol!

Iliuţă spunea...

Me o contrer, se zice ca sinteti profesor. :)

Le Brave provenant de Kourou spunea...

hmmm... intii ma luati cu adidas torsion, apoi cu asta...

nu ma mai tin puterile.... imi fac o cafea!

Iliuţă spunea...

Cred ca la 6.30 dimineata este cea mai buna solutie :)

Siii tiu tapel melancoli ....

ana spunea...

eu chiar trebuie sa mi iau un antrenor de depliat bicicleta... ca aseara am stat 20 de min s o desfac si dupa toate astea mi a mai cazut si lantul....

Iliuţă spunea...

Sigur nu ti-ai luat o mitraliera?

ana spunea...

nu, ca nu sunt (asha) baba.

Iliuţă spunea...

Unde dai si unde crapa. Fiecare cu bagajul personal de bancuri. :)

Trimiteți un comentariu